|
|
 |
| Doris MIRONESCU, 8-14 martie 2008, in Suplimentul de cultura |
 In romanul foarte bine scris al lui Teodorovici (aici, unanimitatea exegetilor a avut dreptate), limbajul este vehiculul nebuniei, al absurdului si lehamitei. Personajele nu dialogheaza niciodata adecvat cu situatia data, reusind sa compromita momente critice cum este sinuciderea si afectind gravitatea atunci cind sint surprinse dezbracate in sufragerie. Se intelege de aici ca fundamentala lor nepotrivire in lume tine de un program existential si de o poetica auctoriala. Ei sint profesionisti ai ratarii, chiar daca se dovedesc ageamii cind e vorba de o sinucidere ca la carte. Dupa cum si autorul se plaseaza voluntar, prin seriozitatea umorului sau metafizic, in rasparul unei literaturi vesele, cu preocupari etice si sociale, de comentariu national cu morala la urma. |
|
| Adina DINITOIU, 6 aprilie 2008, in Observator Cultural |
| Apreciez cu deosebire naratiunea sobra, precisa, carnavalescul deloc exploziv, ci mai degraba tinut sub control de o nelinistitoare ambiguitate, de un substrat grav, chiar religios. Acesta din urma e un element care il apropie cumva de Trimisul nostru special al lui Florin Lazarescu. Exista in Circul nostru va prezinta: citeva pagini bune de discutii cu teologul despre «calitatile» lui Dumnezeu si despre gratuitatea sinuciderii ca «act artistic», exista vechea reprezentare a unui Dumnezeu abstras din lume si «privitor ca la teatru», lasindu-si creatia libera sa gesticuleze buf pe arena de circ... |
|
| Ciprian MACESARU, 2010, in Sapte seri |
| Circul nostru va prezinta: (editia a II-a), romanul lui Lucian Dan Teodorovici, scris foarte bine, intr-un stil sobru, e bufonada unor dezabuzati, o poveste infipta cit se poate de bine in realitatea bolnava a Romaniei de azi, desi autorul nu da prea multe detalii despre lumea concreta in care personajele sale convietuiesc. Cartea isi trage firul din ghemul Beckett-Fantaneru-Bonciu… si reprezinta, indiscutabil, o reusita. Expresionismul din paginile sale nu ajunge niciodata la o tusa prea grea, prea neagra, totul e pastrat intr-un ton calm, chiar si disperarile cele mai rele sint inecate in umor, intr-o respiratie normala, ceea ce sporeste placerea lecturii. Lucian Dan Teodorovici este un prozator reprezentativ al tinerei generatii. |
|
| Paul CERNAT, 20 noiembrie 2007, in Bucurestiul Cultural |
| Lucian Dan Teodorovici exceleaza in surprinderea automatismelor existentei alienate. El nu scrie nici autofictiune, nici proza mizerabilista, ci construieste clasic, tacticos, cu umorul negru pince sans rire al unui papusar metafizic, exploatind la maxim comicul de situatii. Romanul nu exhiba fite artiste, experimentaliste sau metafictionale, nu e nici populist-comercial, nici adresat exclusiv unui public avizat, sau, ami rau, de specialisti. Poate fi citit cu placere de orice iubitor al prozei suta la suta, chiar daca simplitatea/claritatea sa narativa e doldora de semnificatii trecute prin filtrele (post)modernitatii. |
|
| Serban AXINTE, 1-15 decembrie 2007, in Tribuna |
| In Circul nostru va prezinta: personajul narator se afla continuu in asteptarea impulsului sinucigas, care insa nu vine niciodata. Filosofeaza pe aceasta tema intr-un mod rudimentar, actul in sine este cautat, explicat si experimentat doar in partea lui pregatitoare. Dar totul nu e decit ratare. Prozatorul isi construieste romanele prin alaturarea unor astfel de secvente ce au drept liant un narator care monopolizeaza si isi aproprie situatiile cele mai bizare. Totul cade in derizoriu, ratarea fiind tema centrala a acestor scrieri. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lucian Dan Teodorovici
Cu putin timp inaintea coboririi extraterestrilor printre noi
|
|
|
|
Ultimele aparitii
