
|
|
 |
| Mihaela SPINEANU-FRANK, septembrie 2009, in Elle |
Zece povestiri de exceptie, in care iubitorii literaturii lui Cortazar vor gasi acel univers specific scriitorului argentinian – o lume ambigua, usor distorsionata, cu mici fante de comunicare intre realitate si fantastic. Un amestec desavirsit de suspans, joc intelectual si conflicte emotionale intense. |
|
| Ana Maria ONISEI, august 2009, in TABU |
Cortazar creeaza o lume croita din frinturi de istorie: pagini din ziare, documente, fotografii, adunate intr-un album destinat generatiei viitoare. Un detaliu: filmul «Blow-up» (1967) al lui Michelangelo Antonioni este inspirat din nuvela lui Cortazar, «Funigei». |
|
| Bogdan ROMANIUC, 29 august-4 septembr, in Suplimentul de cultura |
Cit de mult o iubim pe Glenda poate fi citit si ca un joc, un joc cu femei si pisici, un joc cu iubirea si razbunarea, un joc cu fantasticul si miraculosul, prezent de altfel in viata noastra de zi cu zi. |
|
| Elisabeta LASCONI, 19-25 septembrie 200, Romania literara |
Cit de mult o iubim pe Glenda cuprinde povestiri mult mai complicate, cu un alt tip de elaborare. Tehnica sugestiei s-a rafinat, semnele misterului se strecoara in text fara sa mai poata fi depistate usor, fantasticul difuz si insinuant are o forta de acaparare totala. |
|
| , 19 noiembrie 2009, Orizont |
Un grup de cinefili patimasi o adora pe vedeta Glenda Garson. Vizionarea filmelor ei respecta un adevarat ritual. Pe masura ce idolatria sporeste, admiratorii, organizati precum o societate secreta, hotarasc sa elimine din filmele Glendei orice ar putea trece drept imperfectiune, indifferent ca e vorba de calitatea imaginii sau de vicii scenaristice. Va observa cineva?
Intriga povestirii ce da titlul acestui volum de proza scurta (poate unul dintre cele mai bune ale lui Cortazar) urmeaza intocmai banda Mobius realitate-fictiune, trezie-vis, viata-moarte cu care ne-a obisnuit argentinianul. Fantasticul sau ramine mereu subtil, melancolic, musical, suprinzator. Intimplarile ti se servesc in cantitati mici, imbietoare, ca dintr-o cutie cu praline. In Orientarea pisicilor, de pilda, un barbat priveste cum o femeie si o felina se alinta reciproc, excluzindu-l. trebuie sa ajungi la ultima fraza, pentru a putea savura un truc demn de lucrarile lui Magritte. |
|
| Rodica GRIGORE, 13 februarie 2011, in revista Cultura |
Borges avea dreptate, fara indoiala, atunci cind spunea ca „nimeni nu poate repovesti un text cortazarian, caci fiecare povestire consta, daca e sa ne raportam la nivelul riguroasei exactitati, intr-un anumit numar de cuvinte asezate intr-o anumita ordine. Insa daca vom incerca sa le repovestim, punindu-le laolalta, indiferent cum vom proceda, vom constata ca intotdeauna se pierde esentialul…“ Se intimpla asa si pentru ca marile teme abordate de scriitorul argentinian implica un anumit mod de tratare care exclude rezumatele, oricit de elaborate ar incerca ele sa fie, caci mai cu seama in volumul acesta se mizeaza mult pe cautarea identitatii, pe singuratatea omului, mereu captiv in mijlocul marelui oras sau chiar al micii sale case, sau, la un alt nivel de semnificatii, pe aducerea in prim plan a realitatii ce se ascunde in spatele celor mai obisnuite aspecte ale vietii de zi cu zi. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Julio Cortazar
Manuscris gasit intr-un buzunar si alte povestiri
|
|
|
|