|
|
 |
| Ioana BALDEA CONSTANTINESCU, 27 septembrie 2011, pe LiterNet.ro |
 Cartea lui Schlink nu e nici despre initieri erotice, nici despre Holocaust. E o carte despre vina. Despre toate nuantele de gri care incap intre alb si negru.
Tortionarul e o femeie frumoasa, iubita de un inocent. Ea e vinovata de moartea a citeva sute de femei, pe care le-a lasat sa arda de vii. La fel de adevarat este ca, daca le-ar fi deschis usa, ar fi murit, probabil, linsata, pentru o crima care inca nu era a ei. Povestea lui Schlink imbraca falduri de dileme, de variabile. Pina unde merge vina si cit putem fi de radicali in aprecierea ei? Si cit, pina la urma, din interminabilele procese nu vine din nevoia acuta, omeneasca, de a arata cu degetul, de a gasi un vinovat care, de multe ori, nu mai exista, de a responsabiliza o generatie, o natie, daca trebuie, numai pentru ca dezastrul sa devina macar putin mai suportabil? |
|
| Cristina CHEVERESAN, 27 martie 2009, in Orizont |
Cititorul e o carte adinca, tacuta, insuportabil de intensa. Ajunsa la cea de a doua editie romaneasca si re-propulsata in topurile vinzarilor internationale de aparitia ecranizarii de succes, ea revine la locul meritat si in constiinta publicului. Este, de altfel, ceea ce vizeaza Bernhard Schlink atunci cind scrie un roman pe cit de provocator, pe atit de sobru, daca nu chiar sumbru. Scriitorul german face apel la suma constiintelor individuale ale celor ce urmaresc cu sufletul la gura povestea fostei gardiene Hanna Schmitz. Intr-o epoca a marilor verdicte, a foamei de condamnari si reabilitari definitive, in centrul Cititorului sta - obsedant, incomod, paralizant – o intrebare simpla: "Dumneavoastra ce ati fi facut?".
Complexa si nuantata, interogatia de sine si de ceilalti e inserata de autor printre firele unei tesaturi narative cu model bine conturat. Actiunile se insiruie clar; obscure
sint interstitiile, spatiile dintre cuvinte, gesturi, ginduri si decizii ce pot schimba nu una, ci mii de vieti. Schlink foloseste o poveste de dragoste atipica drept preambul pentru fapte de maxima gravitate. |
|
| Bernhard SCHLINK in interviu pentru Cotidianul, 23 februarie 2009, |
| Cititorul nu este o carte despre nazism si Holocaust. Este o carte despre relatia dintre generatia postbelica si aceea a razboiului, despre implicarea celei dintii in vina celei de-a doua, si in general despre modul in care te implici intr-o vina care nu iti apartine. Scriitoarea americana Joyce Hackett a gasit un raspuns intelept la intrebarea de ce filmele americane se preocupa atit de intens de Al Treilea Reich si de Holocaust recent: teoria ei e ca dupa anii dubiosi din punct de vedere moral ai administratiei Bush, exista o nevoie semnificativa de probleme morale cu solutii saritoare-n ochi, de imagini clare si viguroase ale binelui si raului. Vazut in aceasta lumina, Cititorul, care trateaza probleme morale, tensiuni si conflicte, nu se incadreaza in acest curent de filme americane. |
|
| Dana PIRVAN-JENARU, 2-8 aprilie 2009, in Observator cultural |
| Cititorul este un roman clasic, canonic, in sensul ca – fara a avea nimic spectaculos la modul artificial si fara a miza pe deconstructie – impactul emotional si ideologic al sensului problematic este atit de puternic, incit e imposibil ca lectura sa lase in urma sa indiferenta, fiind, in plus, genul de roman a carui „actualitate“ este independenta de virsta de lectura pe care o va implini cartea la un moment dat. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bernhard Schlink
Cititorul (Editia 2011)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
