|
|
 |
| Daniel VIGHIU in interviu cu Lavinia BALULESCU , nr. 62, iulie 2011, in Dilemateca |
 Niciodata nu am fost de acord cu teoria provincialismului in cultura. Nu are nici o relevanta. Scriitorii importanti sint bagati in seama oriunde ar locui. Nu cred ca trebuie sa gindim asa, ci in termenii urmatori: exista un fenomen de descentralizare a imaginarului creator. Cu cit esti mai periferic in ceea ce scrii, de la Salman Rushdie la stiu eu ce scriitor japonez, s-ar putea sa fie chiar un atu. In literaturile europene de dupa anii ’70 s-au afirmat multi scriitori, in dauna metropolelor culturale traditionale – cum ar fi Parisul, Berlinul sau Londra. Nu trebuie sa ne sperie, ci sa ne indemne sa facem perfoermanta. In plus, placerea scrisului e minunata si nu poate fi comparata nu nimic. |
|
| Gruia DRAGOMIR, mai 2008, in Noua literatura |
| Luate impreuna, cele 76 de povestiri minimaliste cu personaje care uneori migreaza dintr-una intr-alta formeaza un roman eliptic, static, lapidar, derutant intocmai ca un puzzle ce abia la sfirsit se aranjeaza intr-un tablou. |
|
| Paul CERNAT, iunie 2007, Dilemateca |
| Totul sta sub semnul «impersonal» si «cosmic» al cometei Hale-Bopp, fenomen astronomic vizibil o data la vreo doua mii de ani si cu care auctorele s-a intilnit in copilarie, in vremea «obsedantului deceniu». Privita simultan din polul opus al cometei, dar si de la nivelul zero al cotidianului marunt, prin lentila deformatoare a amintirii, lumea aceea – cu tragediile si butaforia ei propagandistica – apare acum ireala: un album retro de fotografii in sepia, dar si o lume de biete gize efemere. |
|
| Valetin DEREVLEAN, decembrie 2007, in Cuvantul |
| Un asemenea construct narativ, minutios lucrat, dar livrat intr-o forma lejera, distileaza vechea maniera de scriere optzecista, retinind doar nuantele, doar jocul discret al amintirii, fara a opera violent in materia memoriei. Volumul Cometa Hale-Bopp reuseste sa esentializeze la maximum scriitura lui Daniel Vighi, oferind publicului una dintre cele mai bune carti de pina acum ale autorului. Si unul dintre cel mai bine scrise volume pe acest segment narativ – al memoriei spatiului comunist, cu tot ceea ce presupune saltul temporal si ideologic. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 31 mai-6 iunie, Observator cultural |
| Cometa Hale-Bopp (si, de altfel, intreaga creatie de fictiune a autorului) ne pune in fata unei proze statice, mai mult opera de regizor, decit de scenarist, si mai mult de fotograf, decit de cameraman. Daniel Vighi nu imagineaza niciodata actiuni, «fire epice», nu asta il intereseaza. Se limiteaza la fixarea pe pelicula a unor instantanee, pe care le amesteca intr-o compozitie mozaicata sau intr-un soi de album fotografic «de epoca» ce vorbeste de la sine. Optiunea reluata metatextual in microrelatarile ce surprind traiectoria cometei Hale-Bopp; de la inceputul pina la sfirsitul cartii o gasim de fapt in aceeasi pozitie, «linga discul mare al Lunii», in dreptul unor fire de telefon, nemuritoare si rece, indiferenta la agitatia umana, la mersul parca din ce in ce mai grabit al Istoriei. |
|
| Cristina CHEVERESAN, 27 aprilie 2007, Orizont |
| Daniel Vighi nu pretinde sa scrie o cronica de epoca sau zona, nu picteaza fresce sociale, nu se lanseaza in speculatii romanesti si nici macar in initiative nuvelistice. Nu vrea sa fie purtator de cuvint, nici chiar erou al propriilor intimplari. Nu intentioneaza o radiografie stiintifica a trecutului, nici o investigatie documentara. Nedorindu-si complet nici unul dintre aceste lucruri, face din fiecare cite putin. Cu placere. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 26 aprilie-2 mai 200, in Suplimentul de cultura |
| Desi se afla la granita dintre realitate si fictiune, cartea lui Daniel Vighi ar putea fi considerata, intr-o oarecare masura, si un document istoric. Pentru cei tineri, povestile din Cometa Hale-Bopp vorbesc despre o lume trecuta, despre copilaria in comunism, despre Banatul mostenitor al Imperiile Otoman si Sovietic. Exista in Cometa Hale-Bopp si putin realism magic, caci lucrurile, desi par a fi cu totul fictive, se intimpla in mod natural. |
|
| Daniel VIGHI in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 26 aprilie-2 mai 200, in Suplimentul de cultura |
| Sint fascinat de lucrurile simple, pentru ca nu le pot scrie si pentru ca, pe buna dreptate, critica imi reproseaza ca scriu complicat, ca practic antiromanul si ca e destul, ca s-a saturat de treaba asta, si ca sint vetust in postmodernitate. Adevarat, de o mie de ori adevarat, stiu cum stau cu limitele si am nostalgia crepusculara ca nu pot sa trec de ele si ca n-am putut niciodata, dar asta nu inseamna ca nu voi incerca pe mai departe. Miza simplitatii pe care mi-as dori-o ar fi sa fie atit de culta, cit ma tin bracinarii. |
|
| Bogdan CRETU, 25 aprilie 2007, Adevarul literar si artistic |
| Stilul expediat, spatiul restrins pe care naratorul ti-l ingaduie permit crosetarea en passant a unor scene care cistiga astfel in percutanta; nu se face eroarea de a le mai si comenta, de vreme ce intreaga ironie a «memorialistului» functioneaza prin decuparea acelor momente semnificative si izolarea lor; astfel, ele isi releva intreaga doza de caraghiozlic, de ridicol inevitabil. Daniel Vighi are incredere in discernamintul cititorului sau si bine face. O lume in care vechii aristocrati devin, asemenea contelui Teleki, muncitori necalificati, iar mediocrii se bucura de privilegiile pe care si le cistiga turnindu-si cu dedicatie aproapele, nici nu mai are nevoie de o acuza directa, redundanta. Una peste alta, carticica aceasta e intru totul agreabila tocmai datorita simplitatii sale, economiei de mijloace. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 24 mai 2007, in emisiunea "Omul care aduce cartea", Pro TV |
| Daniel Vighi, prozator minimalist, are un ochi bun, stie sa vada din real elementele de pitoresc, dar nu construieste, nu face arhitecturi, nu este un prozator labirintic. Iti da doar niste stop-cadre, un fel de filigranari ale realului din care tu trebuie sa tragi cite un fir si singur sa il duci mai departe. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Daniel Vighi
Misterele Castelului Solitude sau despre singuratate la vreme de iarna
|
|
|
|
Ultimele aparitii
