|
|
 |
| Dan Silviu BOERESCU, martie 2007, Playboy |
 Aflata la jumatatea mereu schimbatoare a drumului intre eseu polemic si memorialistica, cartea analizeaza relatia controversata a scriitorului cu Natura si cu alienarea contemporana. |
|
| Dana IONESCU, 5 aprilie 2007, Cultura |
| Ca sa patrundeti in mintea si inima romancierului irezistibil dupa care nu s-a mai scris la fel. Ca sa patrundeti in propria dvs. lume. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 3 martie 2007, Suplimentul de cultura |
| Despre diferenta dintre simtire contrafacuta si traire autentica, asa ar putea fi subsumata, in citeva cuvinte, esenta textului lui John Fowles. Apropierea de natura nu doar in circumstante de suprafata: vazut, placut, avut (exploatat). Coborirea in adincimile padurii cu scopul de a indeparta tentatia imitatiei. Judecarea interfetei – ca «inventie» contemporana – dintre natural si construit, prin instrumente facile, «beneficiare» ale evolutiei tehnologice, insa incapabile sa transmita realul lui aici si acum. Inlocuirea – inclusiv in literatura – a decorului vegetal cu peretii deloc stincosi ai unei cladiri confortabile si urbane. Transformarea omului din observator cu simtire in unealta a exploatarii (deopotriva exterioare si interioare). |
|
| Madalina SCHIOPU, 2 februarie 2007, Cotidianul |
| Marturisirea unui scriitor ca relatia sa cu natura si, in special, relatia cu copacii i-a influentat opera mai mult decit teoriile literare, lecturile si studiile filologice din universitate ar putea fi privita ca o excentricitate sau o vorba de duh. Cind vine insa din partea autorului unor romane ca Magicianul, Colectionarul sau Logodnica locotenentului francez, afirmatia incepe sa capete greutate. In Copacul, un eseu cu pronuntate accente memorialistice, John Fowles reuseste sa ofere credibilitate acestei confesiuni neasteptate. In opozitie cu tatal sau, reprezentant al unei Anglii postvictoriene rationaliste si ordonate, pentru care natura se infatiseaza mai cu seama sub forma unei gradini ingrijite in care cresc pomi fructiferi selectati dupa metode stiintifice, scriitorul de mai tirziu isi descopera in adolescenta dragostea pentru vegetatia salbatica, pentru padurile neimblinzite in care copacii, «fiinte mai sociale decit oamenii», cresc haotic, urmind doar logica supravietuirii ca specie. Un proces oedipian s-ar putea spune, de cautare a propriei identitati in pofida autoritatii paterne, daca John Fowles nu ar descoperi ca, paradoxal, aceste doua atitudini se completeaza, ca radacinile ingemanate ale aceluiasi arbore. |
|
| Constantin ROMANESCU, 19 martie 2007, Ziarul de Iasi |
| Datorita eseului lui Fowles, Copacul, mi-am inchipuit lunga viata de copac muiat de ploi, clatinat de vinturi, dormind in picioare sau visind cu fruntea argintata de luna. O carte greu de comentat, ce devine o amintire asumata in trecutul artei de cititor. Copacul, o poveste sau un eseu despre universul verde si, bineinteles, despre o multime de aspecte, unele surprinzatoare, altele amuzante, este o carte greu de comentat. Poate ca este chiar nepotrivit un comentariu, cartea se afla inca in librarii. Ca si in cazul altor scrieri importante, ceea ce ramine «postum» cititului si recititului constituie marca de reala valoare a cartii. Or, dupa ce parcurgi, ca intr-o calatorie fascinanta, Copacul, admirind paginile luminoase, ca pe niste peisagii captivante, si dupa ce infringi alte portiuni ale acestui drum, care are si capcane, intirziind calatoria (cartea se adreseaza cititorului cu anumit stagiu in intreprinderile livresti), Copacul devine o amintire asumata in trecutul artei de cititor; se inscrie intr-un fond interior personal. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
John Fowles
Daniel Martin
|
|
|
|
Ultimele aparitii
