|
|
 |
| Adrian MIHALACHE, iunie 2008, in Idei in Dialog |
 Practicile ciberculturale au adincit prapastia dintre trup si suflet dincolo de previziunile dualistilor. Constienta de acest fapt, Lucia Simona Dinescu, care nu este, in nici un caz, o neo-carteziana, atrage atentia ca a considera trupurile drept «accesorii la moda», in loc ca acestea sa constituie «fundamentul fiintei», poate fi periculos. Autoarea priveste reprobativ faptul ca ciber-persoana, cu unitatea psihica intacta, isi poate privi propriul corp intr-un mod detasat, eliberat de constringeri biologice. |
|
| Adina DINITOIU, ianuarie 2008, in Dilemateca |
| Tinara cercetatoare exploreaza un spatiu teoretic suficient de simplu, de la filosofii Deleuze si Guattari, Baudrillard sau Paul Virilio la teoreticieni ai postumanului, transumanului si cyberfeminism. Dincolo de acribia si pertinenta discursului analitic, Lucia Simona Dinescu se arata sensibila si la portanta etica a teoriilor discutate, propunind o cale de mijloc: «postumanismul moderat-critic, realist-pragmatic», care vede in virtualitate «conditia virtutii si a virtuozitatii umane, prin implicarea responsabila atit in chestiunile etice ridicate de domeniul biotehnologiilor, cit si in reprezentarile artistice sau in creatiile umane in care esteticul, coroborat cu societalul, incearca sa exprime caracterul incorporat al fiintei». |
|
| Ana-Maria POPESCU, 8-14 noiembrie 2007, in Observator Cultural |
| In volumul Corpul in imaginarul virtual Lucia Simona Dinescu abordeaza sincronic o tema de cele mai multe ori ocolita chiar si de cei pasionati: fiinta umana perceputa drept cyborg, avatar online sau entitate transgenica. Este o noua perspectiva asupra conceptului de corp, replicile acestuia ca entitate virtuala si mutatiile pe care le produce implicit la nivel cultural. |
|
| Sorin LAVRIC, 18 ianuarie 2008, in Romania literara |
| Corpul in imaginarul virtual este o incursiune temeinic documentata in toate domeniile in care perechea om-calculator a inceput sa faca cariera: inginerie genetica, arta, religie, filosofie, ideologie, terapie medicala sau neurotehnologii. Perechea om-calculator se afla intr-un echilibru incert, ca intr-o competitie in care nu poti spune de la inceput de partea cui vor inclina sortii izbinzii. |
|
| Catalin STURZA, 16 ianuarie 2008, pe Hotnews |
| Abordarea academica presupune plimbarea unor teme care ar putea sa deranjeze somnul oricui – pe scurt, cum si in ce s-ar putea transforma, in viitor, corpul si mintea omului – prin domenii foarte variate: etica, filosofie, arta contemporana, cibernetica si IT. Absolventa de filologie, Lucia Simona Dinescu nu s-a multumit cu Eminescu si cu postmodernii si s-a apucat sa citeasca transumanisti si cyberfeministe, pe de o parte, si, pe de alta parte, sa rascoleasca net-ul dupa chestii ciudate. Cyborgii zilelor noastre isi implanteaza brate mecanice, se conecteaza cu sistemul nervos la retea, se lasa controlati de traficul din WWW si, eventual, incearca sa experimenteze noi senzatii erotice acoperiti din cap pana-n picioare de senzori. |
|
| Andra MATZAL, 13 decembrie 2007, in Cotidianul |
| Stabilind din capul locului ca virtualul nu se opune nici realului, nici umanului, autoarea trece in revista cele mai importante momente ale ontologiei, asa cum se prezinta ea la ora actuala, cind milioane de oameni isi muta, mai mult sau mai putin, viata in spatiul virtual. Cyborgul, adica «interfata intre organic si cibernetic», avatarul, adica «limita intilnirii dintre uman si reprezentational», si entitatea transgenica, «conlucrarea intre biologic si tehnologic», sint personajele principale ale acestui studiu dedicat modului in care corpul uman se modifica odata cu tehnologizarea accelerata. Autoarea urmareste, pe de-o parte, ceea ce Jean Baudrillard si Paul Virilio descriau cu multi ani in urma drept «tehnoapocalipsa», adica o dizolvare a ceea ce inseamna uman in fata a ceea ce aduce masina, iar pe de alta parte, teoriile cyberfeminismului, miscare care la noi este deocamdata un simplu exotism printre multe altele. Ce incearca Lucia Simona Dinescu in studiul ei nu este sa dea verdicte: nu adopta nici discursul panicard al scolii franceze, nici relativismul si nici nu trece cu vederea inconsecventele feministelor. Ci incearca sa puna la indemina cititorului un aparat bine documentat cu ajutorul caruia acesta sa poata intelege mai bine care sint radacinile acestui fenomen si ce anume s-a schimbat la nivelul destul de des ignorat in acest domeniu, cel al corporalitatii, odata cu patrunderea tehnologiilor savante din cartile de cyberpunk in viata cotidiana. |
|
| Constantin VICA, 12-18 ianuarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| E admirabil traseul facut in jurul conceptului de virtualitate. In fiecare capitol, in functie de fundalul pe care se manifesta corporalitatea (interfata sau proteza, problema ontologica sau sociala etc.), virtualitatea capata noi sensuri. In mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o alta categorie a existentei care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesanta aceasta pozitie pragmatista si anti-esentialista, care insista pe rezonabilitatea abordarii: se respinge disolutia corpului in spatiul virtual, insistindu-se mai degraba pe extinderea perceptiei si a «faptului de a fi in lume». La fel de interesanta este si respingerea, de pe pozitia cognitiei situate, a unui transumanism apocaliptic, in care indivizii ies din limitele corpului lor pentru a trai, computational, doar la nivel cognitiv, o noua viata. |
|
| Horia GARBEA, 10 decembrie 2007, in Saptamina financiara |
| Volumul este cit se poate de solid in argumente, complet in surse si totusi accesibil unui public larg si divers care vrea sa stie, ba chiar ar fi cazul sa se intrebe ce se intimpla cu noi, cu persoana si personalitatea noastra in aceste vremuri cind devenim tot mai post-umani si ne-omenesti. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mihai Coman
Introducere in antropologia culturala. Mitul si ritul
|
|
|
|
Ultimele aparitii
