|
|
 |
| Cristina CHEVERESAN, numarul 31, 2010, in Noua literatura |
 La aproape doua decenii de la moartea lui Danilo Kis, in 2008, la Polirom debuta seria de autor dedicata unui portretist aparte al Europei Centrale. Urmas al unei mame originare din Muntenegru si al unui tata, evreu maghiar, pierdut fara urma in lagarul de la Auschwitz, Kis este scriitorul emblematic al unui Babel modern al intilnirilor si al separarilor succesive. Despre granitele fluide intre realitate si fictiune, despre limitele fragile dintre convingere si obsesie, ideal si manipulare, inspiratie si kistificare vorbesc cele sapte povestiri din Cripta pentru Boris Davidovici. Mult mai semnificativ decit scandalul iscat in jurul cartii – orgolii, acuyatii, demontari si demonstratii literare – este firul ce leaga partile componente Revolutia Rusa si topt ce i-a urmat, culminind cu sinistra si intotocheata poveste a Gulagului anilor ’30. Sapte capitole ale uneia si acelaisi istorii este subtitlul semnificativ al volumului alaturate surprinyator prin varii personaje si situatii, sitorisirile sint piese intr-un puzzle de proportii. Ele surprind scene obscure, revoltatoare, zguduitoare sau doar pragmatice dintr-un trecut ocultat, pe alocuri, pina la aneantizare. |
|
| Elena STANCU, ianuarie 2010, in Marie Claire |
| Volumul e construit din sapte povestiri legate intre ele, iar textele descriu cu plasticitate o serie de portrete din inchisorile si celulele de interogatoriu din timpul Revolutie Ruse sau din perioada stalinista. Cartea se bazeaza pe evenimente istorice si marturii reale, asa ca descrie cu multa precizie contextul politic in care se desfasoara actiunea. Personajele sunt zugravite dramatic: ele sint strivite de arbitrarul justitiei si sint obligate sa comita acte grave de tradare. |
|
| Gabriela BLAVAN, ianuarie 2010, in Dilemateca |
| Intre scrierile lui Danilo Kis, Cripta pentru Boris Davidovici se remarca prin intentia, prezenta si in subtitle, de a recupera, din gramente, adevarul unei istorii complexe si intunecate. Sapte capitole ale uneia si aceleiasi istorii insumeaza aproape tot atitea incercari de a recupera, din severitatea discursului sitoric, din arhive si imaginarul colectiv, figurile incerte, recompuse prin propriile lor legende, ale revolutionarilor din deceniile al doilea si al treilea ale secolului XX. Atunci, teroarea stalinista expune, odios, marea iluzie careia i-au cazut prada toti inflacaratii – de la idealisti la atentatori. Lagarelen instaureaza o paradigma a ororii despre care martorii vorbesc tirziu, dupa ce milioane de anonimi au fost ucisi. |
|
| Radu COSASU, ianuarie 2010, in Dilemateca |
| Sint sapte nuvele, sapte personaje supuse uneia si aceleasi «metode»: daca Balzac, prin Comedia sa umana, voia sa concureze cu Starea Civila, Kis ridica fictiunea literara pina la a rivaliza cu o pagina de istorie. Toti eroii lui sint iluzionatii unei revolutii ale carei mecanisme ii zdrobesc fara mila. Inventive si adevar. Dupa 33 de ani de la aparitie, parca nici unul dintre cei la care te gindesti imediat – Borges, Babel, Koestler, Malaparte – nu a mers atit de departe si exact in fictiunile non-fictiunii. |
|
| Ioan STANOMIR, 23 noiembrie 2010, in revista 22 |
| Obiect textual inclasificabil si polimorf, Cripta pentru Boris Davidovici este naratiunea prin intermediul careia prozatorul sirb comunica intertextual cu o intreaga linie de depozitii si fictiuni de dupa 1917. In fibra cartii sale se poate intui documentarea ce mobilizeaza/reconstituie profilul unei lumi arzind sub dublul semn al Revolutiei si Terorii. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 22 ianuarie 2010, in Suplimentul de cultura |
| Exista mai multe tipuri de lectura si de intelegere a romanului Cripta pentru Boris Davidovici: de la o simpla carte despre stalinism in care cinci din cele sapte capitole vorbesc despre disparitiile, crimele, lagarele si tortura din timpul lui Stalin, pina la o lectura poetica, destul de dificila, in spiritul Cabalei, si care depaseste chiar intentiile autorului. Placerea poetica este, in ierarhia stabilita de Danilo Kis, ultimul stadiu al placerii literare. |
|
| Elena CRASOVAN, , in Dilemateca |
| Personajul care da si titlul volumului este Boris Davidovici Novski – figura proeminenta in Revolutia din Octombrie – al carui nume insa n-a ramas consemnat in istorii si enciclopedii. Literatura se insereaza in aceasta lacuna cu un gest reparator. Cele «sapte capitole ale uneia si aceleasi istorii» sint menite sa contruiasca un cenotaf in memoria victimelor fara mormint. Din aceasta perspectiva, scrisul este si un act justitiar: «simbioza lirico-etico-intelectuala» si o «lupta cu moartea», care da sens vietii, indiferent de deznodamint. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Danilo Kis
Enciclopedia mortilor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
