|
|
 |
| Sasa STANISIC in interviu cu Ana Maria ONISEI, septembrie 2008, in Tabu |
 Pentru un copil, cred ca (re)construirea in intregime a lumii e ca un calmant. Dar copilul poate la fel de usor si sa distinga iluzia de tradare. Totul se reduce la un joc: tu impotriva destinului. Magia si povestitul sint doar doua moduri simple de a nu actiona ca la carte si de a cistiga acest joc bizar. |
|
| Simona POPESCU, februarie 2008, in Noua literatura |
| Cartea lui Sasa a devenit pentru mine la fel de pretioasa ca si La pescuit de pastravi in America, desi ele nu au nici o legatura. Sint poetice si emotionante si atipice ca literatura. De fapt, n-am terminat de citit romanul. Mi-am lasat citeva pagini necitite din Sasa. Fiind neterminat, romanul trebuie reluat. Pentru mine, toate lecturile adevarate sint neterminate. Cautind paginile necitite, recitesti. |
|
| Andra MATZAL, 6 decembrie 2007, in Cotidianul |
| Cum repara soldatul gramofonul nu este, asadar, un tutorial despre reparatii casnice, ci un roman care anul trecut, cind a fost lansat in Germania, a facut furori. Prin aceasta carte si-a facut Sasa Stanisic debutul, pentru care a fost nominalizat chiar si la Deutscher Buchpreis si care s-a tradus, in decurs de un an, in douazeci de limbi. La 28 de ani, Stanisic, care s-a nascut in Bosnia, pentru a pleca, la 14 ani, alaturi de familia sa, in Germania, rescrie, folosindu-se de trambulina fictiunii, istoria unei familii care traverseaza razboiul din fosta Iugoslavie. In ziarul german Die Welt se vorbeste despre aceasta carte ca despre «un manual de istorie a unei patrii pierdute si un album de familie plin cu instantanee tragicomice», iar alte publicatii ii atribuie numai insusiri din familia calitatilor greu de pus la indoiala. Cum tarile sud-est europene nu-si cunosc una alteia prea bine literatura, fiecare dintre ele aspirind catre familiarizarea cu scriitorii Occidentului sau cu aceia ai tarilor exotice, aparitia unei carti scrise de un bosniac germanizat, care diseca printr-o formula poetica un conflict de care fictiunea nu s-a prea atins pina acum, reactiveaza o parte din lucrurile valoroase aflate foarte la indemina, dar pe care le trecem din reflex cu vederea. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 5-11 ianuarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Cum repara soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia si despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile cind «totul era bine», dar si despre ororile razboiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsa nici de umor si care nu poate fi citit cu indiferenta. Dupa ce razboiul le distruge casa, Aleksandar impreuna cu familia sa pleaca in Vest, stabilindu-se in Germania. La indemnul bunicului, mare iubitor de povesti, Aleksandar incepe sa-si exerseze talentul de povestitor, care va avea un rol decisiv in viata sa, ajutindu-l sa-si pastreze, chiar si in exil, amintirile de acasa. Intimplarile obisnuite, de multe ori banale, dobindesc in povestile lui Aleksandar o dimensiune magica, la fel ca in romanele lui Marquez, in care elementele miraculoase si cele reale convietuiesc in armonie, fara a produce uimire nici naratorului si nici cititorului. |
|
| Ema STERE, 21 decembrie 2007, in TimeOut Bucuresti |
| Prin romanul de debut al lui Sasa Stanicik, deschidem usa unui alt spatiu si a unei alte istorii. Gasim, aici, savoarea eroilor si intimplarilor din filmele lui Kusturica. Gasim o intreaga lume pe care razboiul a facut-o sa dispara. Nici cind evenimentele devin insuportabile, nici cind textul striga de durere, Stanicik nu-si pierde zimbetul. Sau nu pentru multa vreme. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 10-16 ianuarie 2008, in Observator Cultural |
| Cum repara soldatul gramofonul este o carte bine controlata stilistic, un roman poetic si tragicomic, care incearca sa recupere prin intermediul fictiunii o lume pierduta. Totul se desfasoara la limita dintre viata si moarte, dintre real si fantastic. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
