|
|
 |
| Irina SERBAN, 9 iunie 2009, in flu.ro |
 Cum sa uiti o femeie poate suna a roman de dragoste, sau cel putin, a titlu de carte care promite o (pseudo-)reteta de vindecare a suferintei amoroase, insa nu este. Cum sa uiti o femeie, roman de Dan Lungu, aparut la Polirom, este mai mult drumul unei memorii, sinuozitatile unor intrebari si obstacolele aparute pe drum. Intriga suna incitant: Andi se trezeste intr-o zi fara Marga si cu un bilet pe masa care-i promite ca va intelege intr-o buna zi. Cum se si intampla de obicei, nu intelege nimic. Sau, in orice caz, nu ceea ce si-ar dori. Important este insa ca incepe sa aiba o alta viziune asupra altor lucruri. Deci, ceva tot se schimba in el, personajul inregistreaza o evolutie. |
|
| Adriana STAN, 9 aprilie 2009, in Cultura |
| Cu cert know-how narativ, chiar si pe spatii limitate, cu slalomuri idiomatice reusite prin domenii si categorii umane, cu frazarea alert reportericeasca si, astfel, percutanta… |
|
| Marius CHIVU, 8 aprilie 2009, in Adevarul Literar&Artistic |
| Daca povestea de dragoste nu pare a avea resurse de combustie, amicitia dintre agreabilul Set si mizantropul Andi este consistenta prin firescul si autenticitatea cu care recompune discursul misionar si mesajul religios. Cele doua jumatati de roman „concureaza” pentru inima pierduta a lui Andi: dragostea erotica este echivoca, meschina si efemera, iubirea de aproape aduce armonie interioara si promisiunea unei mintuiri. Ce va face Andi, isi va uita femeia? |
|
| Simona CHITAN, 6 februarie 2009, in Evenimentul zilei |
| Dragostea e ca mersul pe sirma, la inaltime: senzatia de zbor si bucuria stranie a libertatii sint mereu tensionate de ezitarile centrului de greutate in cautarea echilibrului. Exuberanta coplesitoare se impleteste inextricabil cu spaima de gol. In acest roman, dragostea nu e neaparat ceva frumos in sensul clasic al termenului. Cit despre uitarea unei femei, unii pot sa o faca, altii nu, pur si simplu nu le reuseste. Sa uiti o femeie inseamna, intr-un anumit fel, sa nu mai cunosti o femeie. |
|
| Antonio PATRAS, 4 august 2009, pe zf.ro |
| Noul volum de la Polirom, cu un titlu facut parca sa devina bestseller („Cum sa uiti o femeie"), iese in mod spectaculos din linia cartilor de pina acum, cu marca inregistrata, anuntind o schimbare de registru si o mutatie evidenta in plan tematic, de nu si valoric, semn ca prozatorul e departe de a se multumi cu postura inconfortabila de autor clasat, prizonier al propriei formule. Aici, ambitiile lui Dan Lungu sint mult mai mari decit ale unui condeier oarecare (fie si de succes), cu gindul doar la cifra vanzarilor. Prozatorul iesean tinteste, am senzatia, la performanta de a produce o opera cu oferta multipla, care sa satisfaca deopotriva si gustul plebeu al norodului deprins sa puna macar din cind in cind mina pe carte, si pretentiile cele mai exigente ale intelectualilor dedulciti la lecturi grele. Iar efortul cheltuit in atare ambitioasa lucrare e departe de a se fi dovedit inutil. Cititi si va veti convinge! |
|
| Doris MIRONESCU, 30 mai – 5 iun 2009, in Suplimentul de cultura |
| Romanul lui Dan Lungu este unul marcat de ambitia de a fi altfel. El reuneste un roman de dragoste care isi refuza cazuistica sentimentala si un roman social care migreaza catre teologic. Din punct de vedere estetic, talentul de observatie al autorului este investit cu folos in partea de deriva sufleteasca si autoanaliza. Apropierea lui Andi de grupul lui Set este relatata cu voita obiectivitate, naratorul delimitindu-se vizibil de mult mai superficialul si bascaliosul personaj-reflector. Glumitele si ironiile lui Andi fata de “pocaiti” fac loc, pe parcurs, unei deschideri pline de simpatie. Iar apropierea fata de grupul de adventisti face posibila uitarea vechii suferinte. Facind un joc de cuvinte (desigur, indoielnic), voi spune ca eroul trece de la “catastihul amorului” la catehismul religios. Problematica credintei vine s-o inlocuiasca pe cea a socialului sau pe cea amoroasa. |
|
| Mihaela URSA, 30 mai 2011 , pe Cercul Metacritic |
| Mijloacele scriitorului sint autenticismul biografist si ironia cinica a cotidianului. (…) Dan Lungu ramine in continuare creditabil drept unul dintre cei mai interesanti ai zilei de azi. |
|
| Dan LUNGU, 3 martie 2009, in Ziarul de Iasi |
| E un roman in care incerc sa ma reinventez. Cititorii ma cunosc mai degraba ca un scriitor «despre comunism», or aici vin cu lucruri total diferite. Abordarea e mai curind psihologica, iar temele centrale sint iubirea, uitarea si, daca vrei, relatia dintre interior si exterior. Romanul este construit ca o panglica Moebius, la care, stim bine, cele doua fete se dovedesc a fi una singura, lucru de care ne dam seama abia urmarind cu creionul inselatoarele rasuciri si jocuri ale interioritatii si exterioritatii, individului si grupului, psihologicului si socialului, persoanei intii si a treia. E un fel de principiu al vaselor comunicante intre multiple planuri ale realitatii in care traim. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 28 mar – 3 apr 2009, in Suplimentul de cultura |
| N-o sa invete nimeni cum se uita o femeie din aceasta carte, dar s-ar putea invata destul de multe despre cum se scrie proza. Un roman cu atit mai surprinzator cu cit pare foarte simplu, toate pirghiile destul de complexei structuri narative sint excelent camuflate. Iar Marga e o adevarata lectie despre cum poate straluci un personaj in propria absenta. Mi-a amintit, si nu numai datorita numelui, de Maga lui Cortazar, acea enigma a Sotronului. |
|
| Catalin STURZA, 28 mai 2009, in Cultura |
| Dan Lungu confirma, prin cel mai recent roman al sau, ca e un prozator inzestrat, stapinind cu multa inteligenta o constructie temporala dificila si explorind subiectul sensibil al unei revelatii religioase, in perimetrul cultelor neoprotestante, fara a face prozelitism. Desi registrul mizerabilist e omniprezent, Cum sa uiti o femeie pluteste, cumva, pe deasupra lui, ridicind naratiunea la un nivel superior. Acesta e sustinut de trairile cit se poate de autentice ale lui Andi, de descoperirile si de revoltele sale si de un partener la fel de viu si de autentic, prezbiterul adventist Set. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
In iad toate becurile sint arse
|
|
|
|
Ultimele aparitii
