|
|
 |
| Tudorel URIAN, 28 august 2009, in Romania literara |
 Ca toate cartile lui Dan Lungu, romanul Cum sa uiti o femeie se citeste pe nerasuflate, de la prima pina la ultima fila. Cum sa uiti o femeie este un roman care, cu siguranta, nu ii va dezamagi pe fanii tot mai numerosi ai scrisului lui Dan Lungu. |
|
| Cristina CHEVERESAN, 27 martie 2009, in Orizont |
| Dan Lungu are o calitate ce se transmite in pagina si, mai departe, cititorului: isi intelege personajele. Genul de discurs practicat, intrebarile, dilemele, nelinistile, preocuparile indivizilor sint surprinse si adaptate cu extrema atentie la detalii, asteptari si plauzibilitate. Atit dialogurile cit si monologul introspectiv suna real, sint decupate din natura vie a existentelor recognoscibile, de linga noi. Dragostea pe care titlul romanului o sugereaza e mai putin una de cuplu sau de confrerie, cit un atasament evident al autorului fata de personalitatile pe care le inventeaza si de a caror soarta se simte responsabil. Cum sa uiti o femeie e o poveste simplu spusa dar minutios planificata si stratificata, o istorie tandru-amaruie a despartirii si a lucrurilor care se pot (sau nu) cistiga atunci cind ceva se pierde. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Alina PURCARU, 27 februarie 2009, in Cotidianul |
| Intimitatea feminina povestita de un barbat care isi ia o voce de femeie. E o situatie de comunicare foarte complicata. Nu m-am sfatuit cu nimeni, insa mi-au fost de mare ajutor notitele si observatiile facute de-a lungul timpului. In aceasta zona a romanului am apelat din plin la ele. Viziunea asupra intimitatii feminine nu e masculina, caci nu e a mea, ci e reconstituita pornind de la conversatii, povestiri, marturisiri la care am avut acces cu diferite ocazii si pe care uneori le-am notat cu scrupulozitate. Si viziunea masculina asupra intimitatii feminine poate fi interesanta, insa nu despre aceasta e vorba aici, astfel incit mi s-a parut normal ca vocea sa apartina unei femei. Desigur, toata aceasta munca de explorare si stilizare e facuta de un barbat, ceea ce inseamna ca pericolul de a falsa e destul de mare. Dupa ce am terminat manuscrisul, l-am dat spre lectura unor persoane de gen feminin si nu am primit decit reclamatii minore din partea lor. De asemenea, l-am dat si unui pastor neoprotestant, ca sa evit eventualele erori de doctrina. Nici aici nu au fost inadvertente majore. |
|
| Catalin STURZA, 25 iunie 2009, in Cultura |
| Dan Lungu confirma, prin cel mai recent roman al sau, ca e un prozator inzestrat, stapinind cu multa inteligenta o constructie temporala dificila si explorind subiectul sensibil al unei revelatii religioase, in perimetrul cultelor neoprotestante, fara a face prozelitism. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Adela GRECEANU, 20 martie 2009, la Radio Romania Cultural |
| Eu am vrut sa scriu o carte suta la suta de dragoste, e unul dintre visurile mele din tinerete. Am vrut sa il fac asa, dar nu mi-a iesit. Mi-a iesit jumatate de dragoste, jumatate despre dragoste. Asa ca, n-am avut ce face, m-am supus capriciului romanului. |
|
| Marius CHIVU, 2-8 aprilie 2009, in Dilema Veche |
| Relatia dintre Set si Andi, imi pare a fi (in ciuda lipsei partiturii conflictuale ce ar fi trebuit asigurate de mizantropul Andi) partea consistenta a romanului. Aici Dan Lungu realizeaza un veritabil tur de forta prin firescul si autenticitatea cu care recompune discursul misionar si mesajul religios. De altfel, vad in alternanta vocii narative (Andi este cind narator, cind doar personaj) o proiectie la nivel textual a relatiei dintre om si Divinitate, dintre „eu“ si „El“. Set este adevaratul personaj al acestui roman (scris elegant, dar fara pretentii stilistice) care are, in cele din urma, suficient patos pentru un subiect mult mai delicat decit dragostea pentru o femeie, si anume iubirea de aproapele. Pentru unii cititori, aceasta poate insemna foarte mult. |
|
| Mihai IOVANEL, 2 aprilie 2009, in Cultura |
| Cum sa uiti o femeie e un roman bun. Poti sa vezi asta mai putin din titlu sau din paginile care justifica titlul si mai mult din felul in care se ocupa de adventisti – da, exista niste adventisti si partea care ii priveste e cea mai buna a romanului, alaturi de autobiografia produsa de Marga (o chestie de un erotism nu foarte straight, dar dragut si discret). |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Luana DUSCHKA, 17 februarie 2009, in Ziua |
| In cartea mea, care este "jumatate de dragoste, jumatate despre dragoste", ajung inevitabil si in zona framintarilor religioase, care nu e doar apanajul celor bisericosi. Framintarile mistice au o dimensiune filosofica, existentiala si identitara care-i poate ispiti din cind in cind si pe cei pacatosi... Intilnirea lui Andi, un tip structural ironic si nedus la biserica, cu prezbiterul Set, profesorul de matematica neoprotestant, este la fel de ciudata ca intilnirea dintre o masina de cusut si o portocala pe o masa de ping-pong. Si totusi, gratie umorului si tolerantei, in cele din urma ajung sa comunice - poate ca asa se poate vorbi despre Dumnezeu in ziua de azi. Cred ca asta e una dintre "lectiile" importante ale cartii, anume ca umorul si toleranta sint valori fara care e tot mai greu sa comunici. Framintarile mistice nu-l duc pe Andi la convertire ca in literatura de consum religioasa, ci ii dezolva mizantropia si il ajuta sa-si gestioneze altfel propriul trecut. |
|
| Paul CERNAT, 16 iunie 2009, in Bucurestiul Cultural |
| Prin noul sau volum, Dan Lungu iese din categoria prozatorilor middle-class si urca in upper midle-class, capatind „greutate” ca romancier. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu CORINA BUHAGIAR, 15 ianuarie 2009, www.unica.ro |
| Poate fi uitata o femeie? Raspuns: nu, dar ne putem amagi ca am uitat-o. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
Cum sa uiti o femeie (editie noua)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
