|
|
 |
| Ioana BACIU, nr. 1, 2010, in Echinox |
 Scriitura ramine la fel de savuroasa, fiind intesata de ironii si de metafore. […] Am avut la inceput senzatia ca citesc doua povesti diferite (desi, in mod evident realizam ca este aceeasi poveste spusa din timpi diferiti, avind acelasi protagonist): prima – relatata la persoana intii – parea sa descrie gindurile unui om care se afunda tot mai mult in tenebrele depresiei si insita mai mult pe nivelul senzorial; adevarata fabula se desfasura insa in cea de-a doua poveste, relatata la persoana a treia, dar intr-un mod foarte implicat – ca si cind acelasi narator ar fi povestit despre sine, incercind sa se detaseze. |
|
| Ieronim MUNTEAN, mai 2010, in Contemporanul |
| Multe se pot glosa pe marginea acestui roman circular mustind de idei si de sentimente, rod al unei inteligente sclipitoare, creatie a unui romancier plin de har epic, descriptiv, aplecat spre intelegerea sufletului omenesc pe care il invaluie cu o perdea lirica, grava, sobra. |
|
| Simona SORA, august 2010, in Dilemateca |
| O carte plina de surprize (narative, poetice, omenesti) a unui povestitor adevarat, o poveste de dragoste care devine nu doar o serioasa interogatie despre identitatea proprie si sensurile existentei, ci si o fabula ironica, uneori sarcastica, a consistentei acestora. |
|
| Dan LUNGU, 22 septembrie 2010, in Bucurestiul cultural |
| Literatura pe care o scriu functioneaza pe mai multe paliere simultan, astfel incit isi poate gasi ecouri in medii sociale diferite. E o calitate la care, evident, editorul tine foarte mult. In fond, e unul dintre „trucurile“ postmodernismului care, folosindu-se de ironie, parodie si pastisa, ajunge la o literatura care, gustata de publicuri diverse, impaca temporar economia si estetica. Desigur, nu de la aceste rationamente am pornit atunci cind am scris literatura, ci de la modul cum ma raportez la «realitate». Cred ca tocmai complexitatea realitatii si modurile in care ea se construieste si se destrama sub privirile noastre, caracterul ei dinamic si plastic sunt materialul principal al romanului. Pluralismul privirilor si al luarilor de pozitie, polifonia vocilor, ciocnirea mentalitatilor, efectele perverse fac parte din aceasta constructie fragila si atit de rezistenta, in acelasi timp, pe care o numim realitate si pe care romanul o poate explora in folosul si spre deliciul cititorilor. Dintr-o asemenea perspectiva, lectura nu poate fi decit multipla. Daca asta poate impaca publiciul elitist cu cel popular, cu atit mai bine. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
Proza cu amanuntul
|
|
|
|
Ultimele aparitii
