|
|
 |
| Leonid DRAGOMIR, mai 2011, in Arges nr. 5 |
 De un mare rafinament, cum numai situarea in asfintitul unei mari culturi, cea franceza, il poate conferi, cartea lui Pierre Bayard, Cum sa vorbim despre cartile pe care nu le-am citit (trad. Valentina Chirita, Ed. Polirom, Iasi, 2008), are la baza arhicunoscuta zicala: a nu vedea padurea din cauza copacilor. In acest sens, ceea ce conteaza nu este o carte sau o idee, ci relatiile dintre carti si idei, de unde paradoxul, usor amuzant ca „acela care sta cu nasul in carti este pierdut pentru actul culturii si chiar pentru lectura”.
In aceasta ultima calitate, el reuseste sa demonteze niste tabuuri, ce fac din lectura obiectul unei forme de sacralizare precum: obligatia de a citi, de a citi integral sau de a citi cartea despre care vorbesti. Toate trei i se par autorului francez nu numai ne-necesare, dar implicind si anumite riscuri. Printre demonstratii ce par adesea sofistice, el reuseste sa confirme o butada cunoscuta a lui Oscar Wilde, luata ca moto: „Nu citesc niciodata o carte despre care trebuie sa scriu; te influenteaza atit de usor”. |
|
| Alexandru OFRIM, mai 2008, in Dilemateca |
| Uneori, in fata productiei editoriale, non-lectura poate fi o forma de aparare, de a nu ne lasa coplesiti de avalansa ametitoare de titluri. Citindu-l pe Bayard intelegem de ce doar profesionistii lecturii stiu sa nu citeasca. |
|
| Andra MATZAL, 16-18 mai 2008, in Cotidianul |
| Eseul lui Pierre Bayard este impregnat de experienta cititorului profesionist, care se poate orienta in marile «biblioteci virtuale», cum le numeste el, stiind ca fiecare carte deschisa inseamna inchiderea celorlalte carti. Tocmai pentru a fi consistent, in acest volum se foloseste numai de exemple din CN (carti necunoscute), CR (carti rasfoite), CE (carti evocate) si CU (carti uitate). |
|
| Fanny CHARTRES, 15-21 mai 2008, in Observator Cultural |
| Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit nu se vrea in nici un caz ultima carte de citit (sau de… necitit), pentru a pune punct cititului si a trai fericit. Necititul nu este idealul acestui cititor onest, de gust si de profesiune, care este Pierre Bayard. Exista, totusi, si ceva din asta, pentru ca Pierre Bayard, chiar daca este profesor de literatura la Universitatea Paris VIII, psihanalist si autor de volume de teorie literara, este un jucator innascut. Prin urmare, obiectivul lui Pierre Bayard nu este deloc sa denunte o impostura, ci sa promoveze o practica schimbatoare, nedisciplinata, a lecturii. O practica vazuta, pe nedrept, ca rusinoasa si de nemarturisit… |
|
| Al. CISTELECAN, 12 iunie 2008, in Cultura |
| Cartea lui Bayard e o sedinta utila de terapie. Sau, daca nu, macar o sedinta de inteligenta. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Liviu Antonesei
Literatura, ce poveste! Un diptic si citeva linkuri in reteaua literaturii
|
|
|
|
Ultimele aparitii
lecturii.editiaaii-a,revazutasiadaugita.jpg "Matei Calinescu")
