|
|
 |
| Marius CHIVU, nr. 336, 22-28 iulie, in Dilema Veche |
 Doua romane americane cult, fundamentale pentru literatura contemporana – cit se poate de grele, si la propriu si la figurat –, in doua traduceri de exceptie, prin care Editura Polirom pur si simplu sfideaza noua dezordine culturala a crizei: Catch-22 de Joseph Heller (traducere de Sanda Aronescu) si Curcubeul gravitatiei de Thomas Pynchon (traducere de Rares Moldovan). Doua carti cool pentru o vara lunga si torida! |
|
| Alina PURCARU , 9 august 2010, in Corso |
| Aceasta traducere este, fara indoiala, un eveniment nu numai al acestei veri, ci probabil al intregului an editorial. Sint aproape 900 de pagini de epic, SF, filozofie, onirism, absurd, halucinatii, erotism si istorie literara strinse sub un titlu care a cam zguduit istoria scrisului in ultima jumatate de secol. Sa nu uitam nici de munca traducatorului, care a avut practic de reinventat un text capricios si ireverentios, pe care unii il fetisizeaza, iar altii il detesta. |
|
| Ana-Maria Onisei, 29 iunie 2010, in Adevarul literar si artistic |
| Recenta aparitie in romaneste a romanului Curcubeul gravitatiei (1973) – pe care Pynchon insusi il considera cel mai reusit dintre scrierile lui – este cel putin un spumos eveniment editorial. Dincolo de aura scriitorului, insa, Curcubeul gravitatiei are istoria lui. In 1974 a primit prestigiosul National Book Award, iar revista Time l-a pus pe lista celor mai bune carti ale tuturor timpurilor. Apoi, romanul a fost desemnat in unanimitate cistigator al Premiului Pulitzer, dar decizia juriului a fost anulata in ultimul moment. Circotasii au spus ca e un roman greoi, ilizibil si obscen. E foarte posibil ca ultima acuza sa fie o trimitere directa la destinul personajului principal, Tyrone Slothrop, militar la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial: de cite ori Tyrone se simte excitat, explodeaza o bomba. Iar incadrarile de tipul «ilizibil» sa se refere la constructia aproape matematica (in tinerete, Pynchon – spun biografii sai – citea carti de matematica din pasiune), pe mai multe planuri, mustind de elemente din mitologie. De altfel, in linia-i perfect calculata si ingenuu, Pynchon avea sa ironizeze propria constructie. Se spune ca i-ar fi declarat unui amic: «Eram asa de varza cind am scris cartea asta, incit acum, recitind anumite pasaje, nici eu nu-mi dau seama ce naiba am vrut sa spun». Un ultim detaliu: titlul, Curcubeul gravitatiei, vine de la arcul de fum pe care il lasa rachetele V2, dar are si conotatii religioase – semnifica promisiunea lui Dumnezeu catre Noe ca nu va distruge niciodata omenirea. |
|
| Mircea MIHAIES, 29 iulie 2010, pe evz.ro |
| …una din marile carti ale veacului trecut, din care s-au infruptat cu lacomie multi dintre scriitorii aureolati de glorie ai planetei: Curcubeul gravitatiei, de Thomas Pynchon. Un regal! |
|
| Cristian TEODORESCU, 28 iulie 2010, in Academia Catavencu |
| Te pune jos Thomas Pynchon cu romanul asta al lui care, sper ca ma credeti, nu e ilizibil, cum au zis cei care i-au refuzat Premiul Pulitzer. Dar nici usor de citit, asa ca nu-l luati la lectura in metrou sau in autobuz. S-ar potrivi pentru o calatorie cu un tren care ajunge la destinatie cu cel putin zece ore intirziere. Obscen cam e. Cei care l-au taiat de la Pulitzer pe Pynchon si pentru acest amanunt aici au dreptate.
Totusi nu e dinadins. Asa a iesit. Pynchon recunoaste senin ca atunci cind a scris Curcubeul gravitatiei era atit de torpilat de droguri si de bautura, incit nu mai tine minte ce a vrut sa spuna cind l-a pus pe hirtie.
Romanul, criminal de bun, ca sa nu folosesc termenul uzat «genial», porneste de la o chestie intima. Un ofiter aliat aflat la Londra in ’44 remarca o coincidenta. Ori de cite ori el se excita, explodeaza o bomba nemteasca in oras, incit penisul lui intra sub supravegherea armatei ca o statie radar.
Altfel, ce poate face londonezul care nu stie daca va apuca ziua de miine, din cauza bombelor zburatoare expediate cu dedicatie de germani? Se deda, patriotic, la chefuri care se transforma in orgii, inaugurind astfel rezistenta prin cultura pilelii. Ce altceva sa faci insa cind iti dai seama ca lumea a ajuns un urias balamuc scapat de sub controlul lui Dumnezeu? Cel care i-a promis solemn lui Noe, la potop, ca nu va lichida omenirea n-are cum sa impiedice omenescul plan secret de a pune punct lumii, prin intermediul unei rachete finale, care va produce marele curcubeu al gravitatiei. Singurul defect al uriasului spectacol al distrugerii totale e ca nu va avea spectatori pe pamint, pina la capat. Pina atunci insa, ce sa facem, ne dam si noi in spectacole mici si mai comitem niste inversiuni si perversiuni, intr-un paienjenis de intimplari cu sute de personaje, al unei Apocalipse frenetice si, daca tot nu sintem sfinti, porcoase. |
|
| Rares MOLDOVAN, in dialog cu Ana Maria ONISEI, 22 iunie 2010, in Adevarul literar si artistic, |
| La un moment dat imi facusem o lista cu pasaje obscure, si ma gindeam sa-i scriu lui Melanie Jackson, agenta si sotia lui Pynchon. Dincolo de faptul ca probabil n-as fi primit raspuns, am renuntat pina la urma, in parte pentru ca am reusit sa le cam dau de capat – mai sint si acum vreo doua-trei in privinta carora ezit intre doua traduceri posibile –, si apoi pentru ca am citit undeva ca Pynchon insusi spusese ca nici el nu mai stie despre ce dorise sa vorbeasca in anumite pasaje... Poate tocmai genul de «abandon» in care crede si pe care si-l doreste si scriitorul. |
|
| Razvan FIRESCU, 11 februarie 2011, pe bookiseala.ro |
| Imagineaza-ti sfirsitul acestui capitol sub forma unui cos din care va iesi un fum alb sau negru, singurul juriu care va decide daca Thomas Pynchon si al lui Curcubeu al gravitatiei este o carte menita a fi citita din scoarta in scoarta fiind tu. La mine fumul alb a inundat apartamentul. (...) Pasaje lungi, apasatoare, placute, stranii. scris complex, amestecat, putin rupt, dar inchegat in totalitatea redarii imaginii de fond. Un fel de comics cu imagini neclare cu dialoguri inexistente dar metafore ce trec dincolo de simplitatea cuvintelor. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
