|
|
 |
| Sandra PRALONG in dialog cu Doru IFTIME, septembrie 2010, in The One, nr. 71 |
 Pentru mine proiectul cartii nu a fost sa spun povestea mea, cit sa-i las pe ceilalti sa-si spuna povestea. Si am fost prima surprinsa sa descopar ca povestile sint conectate intre ele printr-un fir rosu nu doar al dragostei de tara, ci si al dorintei de a contribui. Ma asteptam ca dragostea de tara sa aexiste la acesti oameni care aveau totul la picioare in strainatate, si care totusi au ales sa infrunte trotuarele desfundate, lipsa autostrazilor, lipsa de politete, ca sa traiasca totusi in Romania si sa se puna in serviciul ei. |
|
| Sandra PRALONG in dialog cu George ONOFREI, septembrie 2010, in Suplimentul de cultura, nr. 281 |
| Va marturisesc ca povestea care m-a impresionat cel mai tare este cea a lui Gheorghe Zamfir, pentru ca textul pe care l-a scris are foarte mult, n-as vrea sa spun, resentiment, dar foarte mult regret fata de maniera in care a fost primit inapoi si fata de piedicile pe care le-a intimpinat in a obtine un post la Universitate. Va marturisesc ca nu am putut sa nu fac o comparatie cu ceea ce ar fi facut statul american sau fonduri private americane pentru un talent planetar, cum spune el si nu pare modest, dar asa este, acest om este o valoare extraordinara. Intr-un fel, faptul ca nu a fost recunoscut, ca nu a fost primit cu bratele deschise in tara lui, ca nu s-a creat o scoala de nai internationala cu numele lui si in care sa poata sa profeseze mi s-a parut profund injust. Aceasta este povestea care m-a marcat cel mai tare, pentru ca mi s-a parut cea mai mare injustitie. Altfel, sint momente foarte duioase in carte. De exemplu, povestea lui Ion Schiau – mai ales inceputurile, cind a intrat in Romania si, neavind hirtiile in regula, vamesul de la Nadlac l-a lasat totusi sa treaca pe sub bariera – este extrem de emotionanta, pe mine m-a facut sa pling. M-a facut sa rid povestea lui Dan Chisu, m-a induiosat povestea lui Ion Vianu care s-a intors pentru a trai si a scrie in limba lui. Mi-a placut povestea plina de optimism si de umor a lui Marin Costache, cel care a adus Miss Univers. |
|
| Alina BAISAN, septembrie 2010, in Elle |
| Prin programele derulate la fundatia pe care o conduce, Sandra a antrenat tinerii voluntari in proiecte civice care au avut drept sloganuri «Nesimtirea ucide!», «Ura dauneaza grav sanatatii», «Misca-ti bunul simt!». Asta pentru ca, desi in jurul nostru lucrurile par ca se inrautatesc, ea traieste cu convingerea ca, sub presiunea societatii civile, oamenii se vor schimba. Privind-o direct in ochi si incercind sa aflu unde in ea se ascunde izvorul de optimism cu care marturisesc ca, pret de citeva ore, m-a contaminat, o intreb daca nu a obosit sa lupte. «Nu, dimpotriva. Eu am fost formata in sistemul american, care te invata sa vezi partea plina a paharului. Voi, in sistemul romanesc, ati ramas sa contemplati partea goala a paharului, care nu duce la nimic bun. Eu vad ca paharul se umple, si de prostie, e drept si nu comentez aici, dar se umple de niste oameni care judeca, sint responsabili, sint muncitori, sint etici, corecti, si care e adevarat ca pleaca din tara, dar multi vor sa se si intoarca.» Cred ca stiu de ce Sandra Pralong s-a intors in Romania. Pentru ca aici nu e singura. |
|
| Sandra PRALONG in dialog cu Doru IFTIMIE , 3 septembrie 2010, in Gindul |
| Noi am fost foarte lautari. Cu mult talent, prindem dupa ureche, mimam, dar o sa ne dam seama ca lucrurile nu se fac asa, trebuie puse pe fundatii solide. De exemplu, nici o prosperitate nu e durabila daca nu e etica, fiindca la un moment dat oamenii nedreptatiti se vor razbuna. Va veni momentul cind vei da socoteala, daca nu tu, generatiile care iti urmeaza. Si mai bine faci lucrurile cum trebuie de la inceput. Deci tot mai multi oameni isi vor da seama ca e nevoie sa creezi o elita tinara si competenta si cinstita. Tinerii cu care lucrez nu sunt nici pe departe naivi. Dar sunt pionieri. Au sacrificat propriul confort si se expun poate ironiilor colegilor de generatie, dar viitorul e al lor. (...) Si mai cred ca aceasta criza este salutara. Pare paradoxal, dar am ajuns la fundul sacului si de aici nu ne putem trezi decit in responsabilitate, competenta, principii, respectarea regulilor, dialog, toate acele lucruri pe care pina acum am incercat sa evitam sa le facem. Cum spun americanii, it's a blessing in disguise - e o binecuvintare deghizata. |
|
| Dana G. Ionescu, 23 iunie 2010, in Adevarul.ro |
| Cartea contureaza atit imaginea unui stat care-si revine dupa o suferinta de o jumatate de secol, precum si o incursiune în citeva constiinte pentru care identitatea nationala joaca un rol însemnat. De ce m-am întors în Romania este rodul unei cercetari de sociologie, de psihologie si de istoria mentalitatilor deopotriva.
Autorii textelor confesive din volum sunt din generatii diferite, vin din medii sociale diverse si functioneaza în variate domenii, din sfera artei si din cea stiintei deopotriva. |
|
| Simona CHITAN , 23 iulie 2011, in Adevarul |
Zeci de artisti romani, care ar fi putut avea cariere fulminante in strainatate, au decis, dupa Revolutie si in ultimii ani, sa revina si sa traiasca in Romania. Dintre scriitori, Neagu Djuvara, Ion Vianu, Sorin Alexandrescu, dar si mai tinarul Radu Pavel Gheo au ales Romania, iar printre muzicienii intorsi se numara Alexandru Tomescu si Horia Mihail. Dintre regizorii de teatru fac parte Alexander Hausvater si Theodor Cristian Popescu, iar dintre cei de film – Radu Gabrea, stabilit acum in Romania.
Legat de aceasta tema, volumul coordonat de Sandra Pralong la Editura Polirom, De ce m-am intors in Romania, cuprinde marturiile a 39 de personalitati, care au renuntat la strainatate pentru Romania, de la Alteta Sa Principesa Margareta a Romaniei la Mariana Nicolesco si Sorin Alexandrescu. |
|
| Petru CLEJ, 22 august 2010, pe acum.tv |
| Din punctul de vedere al experientelor personale cartea este extrem de interesanta.
Evident ca sunt subiectiv, dar cele mai memorabile texte mi s-au parut cele ale cunoscutilor mei – Sandra Pralong, Matei Paun sau Nicolas Don (un exceptional jurnalist franco-roman) – sau ale celor pe care i-am intervievat la BBC – Neagu Djuvara, Dinu Zamfirescu, Ion Vianu sau Sorin Alexandrescu (acesta din urma face o critica devastatoare a societatii romanesti in care s-a intors), dar si al gentlemanului romano-englez Indrei Ratiu. |
|
| Sandra PRALONG in dialog cu Georgiana PAPARI, 21 iulie 2010, pe feminis.ro |
| Am simtit ca, intr-o conjunctura in care toata lumea vorbea despre plecare, trebuia spusa si povestea celor care s-au intors. Co-autorii cartii imi sint prieteni sau cunostinte—am incercat sa echilibraz cartea invitind oameni de diferite virste, cu preocupari diferite, din medii diferite sa-si spuna povestea. Unii sint cunoscuti marelui public, altii nu—dar toti au ceva de spus care, cred eu, este important, caci vorbesc despre Romania cu multa dragoste, chiar atunci cand sunt critici la adresa ei. |
|
| Rodica BINDER, 2010, pe dw-world.de |
| Dincolo de reverberatiile „mitului eternei reintoarceri”, motivele pentru care aventura exilului a avut un bilet dus-intors sint extrem de diverse si foarte individuale atit pentru cei aflati inca in plina floare a virstei cit si pentru cei ajunsi la anii senectutii, pentru cei alungati de urgia comunista ori pentru altii, porniti in libertate pur si simplu spre a-si incerca norocul aiurea.
Marturiile, confesiunile celor care in cele din urma se simt cel mai acasa acolo unde au vazut lumina zilei, ofera un vast si captivant cimp de investigatie. Sandra Pralong a destelenit o fisie a acestui „biotop” in care cosmopolitismul, experienta exilului, convietuieste cu o profunda si ancestrala relatie cu spiritul locului natal. |
|
| Sandra PRALONG in dialog cu Rodica BINDER , 2010, pe dw-world.de |
| Am avut ideea proiectului acesta pentru ca multe din povestile celor care s-au intors sint inspirationale. Eu lucrez cu tinerii si imi doresc ca acestia sa aiba acces la modelele pe care le repezinta acesti patrioti adevarati care s-au intors si isi pun energia in propasirea Romaniei indirect pentru ca prin tot ce fac ajuta ca aceasta tara sa se transforme. Si mi s-a parut ca vocea lor nu e destul de adesea auzita. Oamenii sint multi notabili, dar si multi anonimi.
Toti oamenii din carte au avut vieti de mare succes inafara tarii. Tocmai faptul ca au ales sa traiasca in Romania, e ceea ce ma interesa sa arat prin cartea aceasta. Ca de fapt „inapoiatii” sint niste oameni care ne ajuta spre normalitate. Si asta fie ca au avut cariere stralucite fie ca sint oameni mai putin cunoscuti, dar care si-au insusit o anumita etica a muncii, anumite principii, o anumita normalitate, sint un dar absolut nepretuit pentru Romania. Sint de fapt noii pasoptisti. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Emil Brumaru
Cersetorul de cafea
|
|
|
|
Ultimele aparitii
