|
|
 |
| Dan C. MIHAILESCU, 19-25 august 2010, in Dilema Veche, nr. 340 |
 E de-a dreptul socant sa vezi cum tot cei care au in chip acut constiinta mostenirii patologice propun si antidotul, vazind simultan partea intunecata si luminoasa a romanitatii.
Fericit cel ce stie (si poate) sa valorizeze „exercitiul distantei”. |
|
| Sandra PRALONG in dialog cu Loredana PASCAL, 14 septembrie 2010, pe cenusadetrandafir.ro |
| …o colectie 39 de parcursuri diferite. Oamenii invitati sa-si scrie povestea au reactionat pozitiv, cred ca este undeva catarctic sa-ti spui povestea si sa clarifici pentru tine insuti, intii, dar si pentru ceilalti, de ce ai facut un asemenea pas. Un pas care este in general privit cu mirare sau chiar dispret de cei din jur, carora li se pare ca trebuie sa fii nebun sa lasi strainatatea pentru a trai in Romania. |
|
| Sandra PRALONG in dialog cu Andra ROTARU, 14 august 2010, pe agentiadecarte.ro |
| …daca cineva tresare la citirea unei fraze, daca ceva in fondul sufletului sau se declanseaza—o alta perspectiva, o apreciere inca necunoscuta fata de aceasta tara si de locuitorii ei—atunci ma declar multumita si impacata ca a meritat tot efortul. Stiti, cel mai pernicious in viata este sa nu ai un scop—de aceea sintem cred atat de letargici cred, in Romania, si asa de „lasa-ma-sa-te las”: ne lipseste scopul. Scopul meu a fost modest cu aceasta carte, dar, pentru mine, important; daca am facut pe cineva sa reconsidere o atutudine cinica sau blazata, atunci mi l-am atins cu asupra de masura si sint fericita. |
|
| us GHILEZAN, 12 iulie 2010, pe bookiseala.ro |
| Ceea ce se dorea a fi un résumé al unei miscari ideologice neopasoptiste, De ce m-am intors in Romania, colectia de texte ale diferitilor repatriati coordonata de Sandra Pralong, publicata de editura Polirom, este o excelenta sursa de pasihanaliza exploratorie. Cartea mai putea sa se numeasca un tratat al neadaptarii. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 1 septembrie 2010, in Dilema Veche, nr. 341 |
| Din ce se compune pentru el (Ion Schiau) „Paradisul romanesc”? Citez cu adinca empatie si voluptate: „micii dela Cocosatu’ cu Timisoreana, icrele cu ceapa de la Nicoresti, Vama Veche, Mircea Vintila, Phoenix, folkistii anilor ’60-’70, raposatul Sarpele Rosu, unde un Marius Mihalache de 17 ani, imbracat la costum, cinta Mozart la tambal la 4 dimineata, Ilie Nastase si Ion Tiriac, Carturesti, bautele (soft!) de «La Dud», Olga Tudorache si Gigi Dinica, Parazitii, Caragiale (evident), Nae Caranfil, Muzeul Taranului Roman, icoanele, palinca, Maramuresul, Dobrin si Dumitrache, Mircea Crisan, teatrul si tenisul de masa, restaurantul indian Haveli, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, gustul si culoarea marii la 2 Mai, in larg, la taliane... si, mai presus de toate, oricind si oriunde, umorul care salveaza sistematic cotidianul mioritic. Sper din suflet sa mai ramina cite ceva din lucrurile si din oamenii acestia in urmatorii ani. M-am bucurat enorm sa vad aici un lucru absolut imposibil in Occident: actori pe care i-am lasat monstri sacri si pe care i-am regasit pe aceeasi scena dupa 35 de ani. La fel de buni, inoxidabili. Si nu sint numai unul sau doi. Asta n-ar trebui sa se schimbe niciodata”.
Aferim. Pofteasca masochismul nostru sa mai spuna ceva! |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 7 septembrie 2010, in emisiunea Omul care aduce cartea, Protv |
| Sandra Pralong a avut o idee exceptionala sa adune aproape 40 de personalitati, si va spun ca sint oameni exceptionali, precum Mariana Nicolesco, Mihaela Mihai, Radu Gabrea, Doru Braia, Neagu Djuvara, Ion Vianu, alaturi de copii de 25-35 de ani care au plecat din tara dupa anii 2000 si care au facut Standford, Maryland, Sorbona, Yale, New York, Bruxelles si care acum, iata, se intorc in Romania. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Emil Brumaru
Cersetorul de cafea
|
|
|
|
Ultimele aparitii
