|
|
 |
| Adela GRECEANU, septembrie 2007, in Harper’s Bazar |
 Filip Florian este un prozator pur singe. Citind Degete mici ai senzatia ca, daca l-ai suna pe autor si l-ai intreba asa, pe nepusa masa, ce fac la ora aceea din zi si din noapte calugarul Onufrie sau oricare dintre personajele romanului, ti-ar raspunde fara ezitare. Adaugati la asta placerea de a povesti pe-ndelete, mai adaugati si un umor abia sesizabil si va veti face o idee despre Degete mici. |
|
| Nicole HENNEBERG, sept.-oct. 2008, in Frankfurter Randschau, preluat de Noua literatura |
Filip Florian face societatii chinuite de dictatura o analiza exacta si dureroasa, desfasurind in acelasi timp, cu pofta de a fabula si a descrie, o poveste fantastica si
poetica plina de personaje independente, pe care nu le uiti asa de repede. Autorul nu vrea sa ne arate doar constelatii bizare, ci un adevar uman care se ascunde in spatele minciunilor, al jenei si-al neincrederii. Altfel decit Mircea Cartarescu, care isi trimte eroii in calatoria prin circumvolutiunile cerebrale si care nascoceste lumi mistice, sub- si suprapamintene, Florian urmareste, asemenea unui explorator de teren, viata cotidiana
imprevizibila din postcomunism pentru a descoperi in spatele tuturor aiurelilor nu doar lipsa de scrupule ci si o tandrete surprinzator de mare. Contextul constituie, asadar, solul roditor pentru o timida poveste de dragoste, care incepe brusc, nu prea are viitor si de aceea nu-l poate salva pe bietul Petru de ulcerul sau dureros. Ea este insa povestita cu atit de mare duiosie si mult umor ca si cum si-ar asuma responsabilitatea pentru toata speranta din lume. Echilibrul acestei fericiri este dobindit, la fel ca si incapatinarea lui Onufrie, printr-un sarcasm amar. Cititorul va gasi in schimb bucuria netulburata a acestei proze stralucitoare, in care chiar si cea mai bizara descoperire (nu vrem sa anticipam aici poanta) ramine demna de a fi citita. |
|
| Diana MARCULESCU, nr. 1-4/2008, in Echinox |
| De fapt unul din marile plusuri ale romanului, consta tocmai in farmecul pe care acesta reuseste sa il emane inca de la nivelul fragmentului. Adunindu-se in jurul unui spatiu inedit, al unei intrigi ce izbucneste inca din titlu, crescind progresiv si multiplicindu-se in jocuri de suprafata, firul narativ se va lasa, nu de putine ori, desfacut, desirat, reorientat catre povesti laterale, urmind sa se reintregeasca, intr-un mod atent cautat, cind povestirile aparent disparate nu vor mai reusi sa se sustraga mult-regizatei intilniri. |
|
| Catalin STURZA, 29 noiembrie 2007, in Cultura |
| Filip Florian construieste un Macondo, insa o face intr-un fel personal: slefuind, minutios, modele si asezindu-le straturi-straturi, el le asimileaza, rafinindu-si o reteta proprie, pe cit de consistenta, pe atit de omogena si functionala. |
|
| Silja Ukena, 29 decembrie 2008, in Spiegel |
| In cautarea adevarului, tinarul arheolog Petrus aduce la lumina zilei povestile unor vieti trecute sub tacere, uitate; biografii in care au fost ascunse daca nu chiar impuscari in masa, atunci totusi multe altele. Un farmec ironic strabate acest roman de debut, dublat de sensibilitate pentru efectele tirzii ale opresiunii totalitare. |
|
| Filip FLORIAN in interviu cu George ONOFREI, 26 iulie-1 august 20, in Suplimentul de cultura |
| Eu cred ca o carte este facuta in aceeasi masura de tema si de felul in care e scrisa, iar un cititor adevarat gusta si scriitura, si atmosfera, nu e innebunit doar de tema. Pentru asta sint, slava Domnului, documentare si numeroase alte moduri de afla mai multe despre un subiect. Iar literatura tocmai asta isi propune: sa nu fie un documentar si atit. |
|
| , 25 mai 2009, Publishers Weekly |
| Florian weaves together several narratives in his debut novel, a strange story of war, death, alienation, politics and bizarre miracles told in brilliant prose. |
|
| Ciprian MACESARU, 17-23 octombrie 2008, in Sapte Seri |
| Filip Florian aminteste de maestrii realismului magic, dar totul e insiropat, precum o prajitura, cu esente romanesti, intr-un stil rafinat, fara cusur. Un alt lucru important e acela ca autorul, in discretia cu care isi face simtita vocea in poveste (mai bine spus, in povesti), nu face pe moralistul, fiind dincolo de orice tezism. |
|
| , 16 decembrie 2008, Neue Zurcher Zeitung |
Kleine Finger este un debut exceptional, debutul unui scriitor deja suveran. Un text jucaus (pe alocuri cu ambitii mari), in care grozaviile tind sa se preschimbe in grotesc. Este vorba, bineinteles, despre vinovatie refulata. Si despre suspiciunea generala dupa sfirsitul unei tiranii. Fascinanta este idea de a compara regimuri violente din galaxii diferite.
|
|
| Cristoph Schroder, 10 ianuarie 2009, in Tageszeitung |
| Degete mici este incercarea intrutotul impresionanta nu de a impaca domeniile politicului si esteticului, ci de a le lasa sa existe laolalta, fara sa fie nevoie de alte justificari. Elementul de rezistenta, fantasticul liber flotant, pastreaza in permanenta suprematia. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Filip Florian
Degete mici. Editie noua
|
|
|
|
Ultimele aparitii
