|
|
 |
| Dan C. MIHAILESCU, noiembrie 2006, Jurnalul National |
 Iata ca din Alexandru si O lume disparuta se exfoliaza acum, acaparator si coplesitor, Derapaj, un roman de peste 600 de pagini, cu un flux narativ hohotitor si profund atasant, adesea hipnotizant, dar logoreic pina la Dumnezeu. Fostul student Alexandru (Robe), baiatul cuminte, cu ADN serios si CV exemplar, moderat in toate, de la setea de invatatura si afirmare pina la sexualitatea deprinsa oarecum pasiv-aseptic, este acum lector la Filologia bucuresteana, iubeste temeinic si monomaniacal. Este prieten fidel, cu mai multe etaje afective, traieste deopotriva senzual si livresc si este, brusc, sorbit irepresibil de-o bresa-n real cu sadomasochiste valente manipulatorii. Dintr-o data, evocativul depliat voluptuos, cu tandre inventare de stari, geografii sentimentale, lecturi, faze haioase, obiceiuri, placeri si intimplari, e lovit de fictiune si centrifuga narativa incepe sa aglomereze intr-o velocitate ametitoare sociologia cu blocatarii proletari si arhitectura alienanta, filologie, etnopsihologie, ironie si cinematografie, corporalitate si eruditie ghidusa, internetul si istoria familiei matern-paterne, cu bunici mitic-fabulosi cit o saga de altadata, impreuna cu primele jocuri erotice, scoala, un roman ludic de spionaj, fictiune politica si policier paseist, conspirativita si clisee de Ciresarii, Numele trandafirului, Liceenii, Pendulul lui Foucault si fractalii lui Culianu, computerismul, paranoia retelelor si realitatea virtuala consunind polifonic cu umorul sensibil, deriziunea, absurdul exacerbat si confesivul polimorfic. Jurnalul sentimental si livrescul labirintic devin hiperfictiune gratuita si levitatie morala. |
|
| Codrin Liviu CUTITARU, iulie 2007, Dilemateca |
| Privit din unghiul «intelectualist», al «ingineriei fictionale», Derapaj ramane un roman incintator, rodul unei imaginatii teribile si al unei eruditii(inclusiv tehnologice) demne de tot respectul. Simplificind lucrurile, povestea foloseste o alegorie de acum clasica: anihilarea autorului de catre propria lui opera. Viata si textul– ca lumi paralele– se intrepatrund in epic, prin falii de jonctiune ce apar-deduc eu– in universurile cerebrale ale scriitorului si, respectiv, ale personajelor lui. |
|
| Ion MANOLESCU in interviu cu Ana CHIRITOIU si Igor MOCANU, ianuarie 2008, in Noua literatura |
| Derapaj ramine un roman a carui valoare se va simti abia peste citiva ani. E putin cam devreme sa tragem concluzii; noutatea inca descumpaneste. Cititorul are in fata o constructie pretentioasa: un hardcover de 650 de pagini, familiar, usor de parcurs, dar cu multe nivele de lectura si o dezvoltare naratologica multidimensionala. Ceva intre Camil Petrescu (cel din Patul lui Procust), Neal Stephenson si Thomas Pynchon. |
|
| Lucia Simona DINESCU, ianuarie 2007, Dilemateca |
| Ion Manolescu stie sa calculeze fiecare impuls pe care il trimite creierului cititorului si sa manevreze algoritmi narativi evolutivi care pre-compun hartile mintale ale acestuia. Acest calcul riguros inseamna o echilibrare si o echilibristica a umorului, sarcasmului, mistificarii si demitizarii. Ca un nanocalculator, romanul isi autogenereaza o retea de semnificatii incepind de la nivelul minuscul al detaliilor. Un roman care are de toate pentru a atrage tipuri diferite de cititori si a-i tine captivi prin tehnica suspansului. |
|
| Cosmin CIOTLOS, ianuarie 2007, Cuvantul |
| Un roman de peste 600 de pagini din care sa nu sari nici un rind, in slalomul inevitabil printre spectaculoasele secrete ale literaturii, printre conspiratiile matematizabile, printre istoriile personale din ultimii ani ai perioadei ceausiste, pare aproape o bizarerie. Un derapaj, nu-i asa?, si totusi lucrurile stau intocmai. Fie ca, student la Litere, identifici amfiteatrele ori portretele mortificante ale scriitorilor, fie ca, pasionat informatician, te-ai visat cel putin o data hacker, fie ca, amator de tabloide, te incinta povestea manuscriselor eminesciene tinute deoparte de Maiorescu, toate aceste regasiri succesive captiveaza inevitabil. Ba chiar isi schimba locurile intre ele. Noutatea atrage mai mult ca orice, iar, in Derapaj, noutatile se genereaza si comuta aproape in permanenta. Inventii arborescente sau adevaruri firesti, cantitatea de informatie ramine constanta. Si maxima. In buna traditie a legitatilor hazardului. Si nu a normelor comerciale. |
|
| Lucia Simona DINESCU, februarie 2007, Dilemateca |
| Ion Manolescu stie sa calculeze fiecare impuls pe care il trimite creierului cititorului si sa manevreze algoritmi narativi evolutivi care precompun hartile mintale ale acestuia. Acest calcul riguros inseamna o echilibrare si o echilibristica a umorului, sarcasmului, mistificarii si demitizarii. Un roman care are de toate. |
|
| Alina HORDILA, aprilie 2007, in aLtitudini |
| Derapaj e un roman care se citeste cu placere mai ales pentru ca e scris de un profesionist al cititului. |
|
| Razvan Mihai NASTASE, 7 decembrie 2006, Romania literara |
| Derapaj este o carte pe care cu greu o lasi din mina, a carei tonalitate te va insoti multa vreme dupa ce ii vei fi inchis copertele. Un roman care pare sa inghita totul din jur, sa nu ierte si sa nu lase nimic neschimbat, nezdruncinat din temelii. O carte care incearca sa spele trecutul murdar si cumplit al comunismului (in asta sta de fapt miza...) inlocuindu-l cu un prezent poate tot la fel de murdar dar pe care macar avem optiunea de a-l construi singuri, pe care nu ni-l baga nimeni pe git. Protagonistul romanului derapeaza, nu se mai poate opri, trece de momentul in care nu mai exista cale de intoarcere. Tocmai de aceea ne e atit de simpatic. Si tocmai de aceea nu vrem sa fim ca el. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 7 decembrie 2006, la PRO TV |
| Un roman scris cu o frenezie stilistica si un flux narativ hohotitor. Un roman exceptional, nu ma sfiesc sa o spun, Derapaj, care este pentru toata proza autobiografismului, a egoprozacilor de la noi, cam ce a fost Levantul lui Cartarescu pentru poezia romana, adica o piatra tombala. |
|
| Ion MANOLESCU in interviu cu Eugen ISTODOR, 5 decembrie 2006, Cotidianul |
| S-ar putea sa curga ceva singe dupa Derapaj, fiindca acolo este vorba despre un lector doctor al Facultatii de Litere din Bucuresti. Seamana cu autorul si, povestea, pe linga altele, merge pe ideea colectionarii gindurilor de catre studenti si de catre colegii din jur, ca si pe ideea cum gindesc studentii ideea relatiei cu studentii. Sa fim seriosi, stai la catedra si. ai senzatia ca studentul nu doar te asculta pe tine, ci se gindeste si la altele. iti dai seama, ce-ar fi sa vezi la ce se gindeste cu adevarat. La fel, tu poti debita o poveste despre Camil Petrescu si sa te gindesti la cartofii frantuzesti ce te asteapta acasa sau la prietena ta. Poate de aici va curge putin singe, fiindca lumea se va regasi in paginile Derapajului. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
