|
|
 |
| Alexandru SERES, ian-feb 2009, in Familia |
 Primim acum, prin eseul de fata, unul dintre cele mai tulburatoare raspunsuri la aceasta ancheta – o adevarata pledoarie, cu argumente greu de combatut, in favoarea sinceritatii (de atitia altii contestata) a lui Cioran si a autenticitatii demersului sau filosofic. |
|
| Alexander BAUMGARTEN, februarie 2009, in Dilemateca |
| Un profund ma doare, deci sint pluteste in rindurile cartii Martei Petreu, transformindu-i cartea dintr-o meditatie asupra lui Cioran in sesizarea a ceva adinc omenesc si universal. |
|
| Adrian G. ROMILA, august 2009, in Cuvintul |
| Specialista in devoalari ale interbelicului romanesc, Marta Petreu a gasit si de aceasta data o excelenta ocazie de eseu: relevanta filosofica a ipohondriei cioraniene. Ea confirma prolificitatea subiectului, de care vorbeam mai sus. Despre bolile filosofilor. Cioran (Biblioteca Apostrof, 2008) investigheaza referintele la variatele suferinte fizice din textele lui Cioran, trecind prin corespondenta, prin Caiete, prin interviuri si, desigur, prin cartile autorului. Multimea acestor referinte e, intr-adevar, in masura sa justifice o asemenea analiza si sa construiasca o teza: ca, pentru Cioran, boala a fost un ferment creator, un stimulent ideatic si, in credinta sa intima, o conditie a finitudinii umane. „Nostalgia ne-nasterii si neajunsul de a se fi nascut”, spune Marta Petreu, „precum si acuzatia ca lumea este produsul unui demiurg rau vin, in cazul sau, din aceasta boala fara leac: din muritudinea fiintei umane, din insuportabilul presentiment al muririi. E un scandal, este scandalul insusi, ce-l face pe Cioran sa plinga”. |
|
| Simona SORA, 23 decembrie 2008, in Dilema Veche |
| Ca intotdeauna, Marta Petreu atinge, si in aceasta carte, zone „exegetice“ periculoase, intangibile, inconcevabile. Portretul „somatopsihic“ si metafizic – din acest eseu strins si vizionar – al unui Cioran dual-contradictoriu, „mistic refuzat“ si doctor (prin transfer) al „celor de-acasa“, viu pina la sfirsit si sfisiat de „scandalul mortii“ este, fara indoiala, si portretul in oglinda al cuiva care stie (din proprie experienta) pretul asumarii autenticitatii proprii. |
|
| Ovidiu PECICAN, 16-31 ianuarie 2009, in Tribuna |
| Volumul exegetei de la Cluj se deschide astfel, spectacular, in spre marile probleme ale existentei in general, catre o plaja de universalitate demna de tot interesul si a carei investigatie se afla abia la unul dintre posibilile sale inceputuri. Lectura si pasionanta, si reconfortanta, cartea Despre bolile filosofilor. Cioran se dovedeste ofertanta si pentru cioranieni, si pentru cei al caror interes nu il vizeaza in mod predilect pe abulicul rasinarean din mansarda pariziana stiuta. |
|
| Ovidiu PECICAN, 16-31 decembrie 2008, in Tribuna |
| Marta Petreu demonstreaza cu pregnanta, folosind expresia decantata si precisa din eseurile ei filosofice, fara multa retorica si periegheza, mergind la tinta, in ce masura boala este pentru Cioran, de-a lungul unei vieti, pretext si context pentru scris si filosofie, cum devine ea o stare de spirit, un obiect de studiu si chiar o perspectiva asupra lumii si vietii, in ce fel nutreste ea vitalitatea unei activitati superioare de relevanta culturala. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Marta Petreu
Cioran sau un trecut deocheat
|
|
|
|
Ultimele aparitii
