|
|
 |
| Alexandru MATEI, nr. 95, 20 iulie 201, in Bucurestiul Cultural |
 Ar trebui sa privim cartea Ancai Vasiliu in primul rind ca pe un tratat de estetica
Asadar, Despre diafan e o carte izvorita dintr-o teza de doctorat aparuta in 1997 la celebra editura filozofica franceza Joseph Vrin, prima tradusa in limba romana a autoarei stabilite la Paris de doua decenii si cercetator la celebrul institut CNRS, de asemenea profesor de filozofie antica la Paris I Pantheon. |
|
| Caludiu T. ARIESAN, nr. 10, in Orizont |
| Un demers cultural de bun calibru european, o lucrare sensibila despre sensibilitate care totusi nu face nici o clipa rabat probitatii stiintifice, in sfirsit, un opus cu care intelighentia autohtona se poate linistita mindri. |
|
| Anca VASILIU, in dialog cu Ovidiu SIMONCA, 30 iunie 2010, in Observator cultural |
| Am scris studii in romaneste, am scris poeme… dar n-am scris carti in romaneste. Cred ca am fost extrem de inhibata, in Romania, de mediul scriitoricesc al Uniunii Scriitorilor, in care eu n-am functionat niciodata. Venind din zona istoriei artei, m-am simtit intotdeauna intr-un fel de inferioritate fata de scriitori. Eliberarea mea a venit in momentul in care a trebuit sa scriu in franceza si practic m-am nascut din nou in limba franceza. Scriu cu foarte mare bucurie in limba romana, iar cartea pe care o aveti in fata, Despre diafan, e practic retradusa de mine, asta a fost conditia prevazuta in contract: sa am posibilitatea sa revad textul. Intr-un fel, Despre diafan este rescrisa in limba romana, pentru ca am regindit in limba romana ceea ce spuneam in franceza. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 30 iunie 2010, in Observator cultural |
| Placuta si covirsitoarea surpriza pe care am avut-o intilnind-o pe Anca Vasiliu este ca am descoperit o persoana extrem de calda si de sensibila, care a izbutit sa faca performanta filosofica in Franta. A plecat in 1990 din Romania, a scris si a publicat numai in franceza (i-au aparut volume la Vrin, cea mai importanta editura de studii filozofice din Franta), si-a dat doctoratul cu o mare personalitate a filosofiei contemporane, Jean-Luc Marion, stie greaca veche si latina, predind cursuri de filosofie antica la Sorbona. Recent, Editura Polirom i-a trdus volumul care a stat la baza tezei sale de doctorat: Despre diafan. Anca Vasiliu a venit la Bucuresti, si-a lansat cartea si ne-a acordat un interviu. Am vorbit despre statutul filosofiei si despre cercetarea academica din Franta, dar am vorbit si despre Romania. Uneori cu tristete, alteori cu incredere. Anca Vasiliu ar dori sa fie mai prezenta in lumea romaneasca. Interviul este si o incercare de intoarcere la origini, o marturie despre cum un roman poate izbindi profesional pe plan european, fara sa uite insa de Romania. |
|
| Marilena VLAD, 27 august 2010, in Observator cultural, nr. 539 |
| Un aspect foarte important al acestei carti este stilul ei poetic, foarte vizual. Altfel spus, este o carte scrisa frumos, chiar daca abordeaza teme filozofice, reputate pentru austeritatea lor. Astfel, pentru a invoca un singur exmplu, intr-o imagine de la inceputul cartii, diafanul este comparat cu distanta dintre doua tarmuri opuse, unite (dar si despartite, deopotriva) de privirea celui care ar sta pe un tarm si s-ar uita spre celalalt. Analiza doamnei Vasiliu se desfasoara aici ca o incercare de a opri in loc, de a suspenda saltul acesta al privirii, pentru a surprinde traiectoria ei, altfel invizibila. |
|
| Marius VASILEANU, 25 iunie 2010, in Romania libera |
| A aparut o splendida carte cu titlul Despre diafan semnata de Anca Vasiliu, cercetator si profesor la Sorbona. Este destinata tuturor celor care lucreaza cu imaginea, celor care-si pun intrebari despre «natura culorii, a vederii si a cunoasterii intelectuale induse de perceptia sensibila» – asa cum o recomanda celebrul Jean Jolivet in prefata. Dupa ce a fost cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei Romane, Anca Vasiliu s-a stabilit din 1990 la Paris unde a publicat citeva volume pe aceeasi tema - imaginea - la prestigioase edituri. In 1998 a publicat unul dintre cele mai importante albume despre frescele moldovenesti: „«Architectures de l’ image. Monasteres de Moldavie, XIV - XVI siecles» (co-editori: Paris-Mediterranee si Jaca Book, Paris, Milano). Cum este cu putinta actul vederii, asadar? Conform lui Aristotel, pentru ca lumea sa poata fi vazuta asa cum exista, alaturi de (1)lumina si (2) «solid», mai este nevoie de «ceva», mai este (3) «diafanul» |
|
| Marius VASILEANU, 11 aprilie 2011, in Ziarul de duminica nr. 15 |
| Traseul prin istorie al intelesului termenului "diafan" este savuros si plin de surprize intelectuale si spirituale. Pornind firesc de la Aristotel, cel pentru care imaterialitatea luminii certifica unitatea dialectica dintre experienta sensibila si cunoasterea intelectuala, intreaga traditie filosofica si stiintifica antica si medievala vorbeste despre diafan in siajul Stagiritului ca mediu de manifestare a luminii, ca sansa de perceptie a spatiului si a culorilor. Toate domeniile cunoasterii sint alimentate de aici: filosofia, fizica, arta, estetica, cosmologia etc. O carte de exceptie si un fericit exemplu de cercetare academica. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
