|
|
 |
| Francisc BAJA, nr. 236, 2010, in Apostrof |
 Orice reconstituire a trecutului e dintru inceput dovada faptului ca ceva s-a pierdut. Anume ca avem in fata noastra un esec al prezentului, ce este mai putin permeabil la vocile trecutului, care isi resimbolizeaza geografia cotidiana nemaitinind cont de antecedentele unor traditii care si-au pierdut privilegiile misterului. O asemenea carte ne propune Mircea Mihaies – Despre doliu. Un an din viata lui Leon W. –, impunindu-si o tema si un personajal cartii, si implicit un travaliu hermeneutic, ce singularizeaza un om si trairile sale in cadrul societatii mecanicizate americane, un persoonaj care are un nume, Leon Wieseltier, care ascris o carte, Kaddish, si care este prins in paienjenisul interpretarilor, prizonier al cartilor citite, martor al propriei suferinte si calator in lumile care au marcat traditia kaddish-ului, anume a doliului dupa cel ce i-a fost tata si va ramine astfel. |
|
| Gratiela BENGA, nr 7-8, 2010, in Viata Romaneasca |
| Demers teoretic cu substantial sprijin bibliografic, ultima parte a cartii lui Mircea Mihaies traverseaza spatii si epoci, schimba ritmul si recurge la un instrumentar retoric percutant, care amendeaza, bunaoara, Journal de deuil al lui Barthes pentru intruziunea tehnicilor ideologice in adincurile sentimentului uman sau ratacirile Melaniei Klein in terminologia psihanalizei. Sunt pagini care ar putea fi despartite usor de glosele la jurnalul lui Leon W., asa cum pot functiona si ca reflector indreptat – din umbra tehnologizarii mortii – spre esenta adulmecata de autorul american: doliul poate genera o tulburatoare metamorfoza spirituala.
Carte despre o carte a Cartilor, Despre doliu concentreaza in resorturile ei un periplu odiseic fundamental – al lui Leon W., al poporului evreu si al omului de pretutindeni. |
|
| Alexandru BUDAC, noiembrie 2009, in Idei in dialog |
| Intr-un pasaj superb din Zohar, sufletul si trupul sint descrise ca fiind legate unul de celalalt aidoma flacarii unei luminari de fitilul ei. Fiecare flacara devine astfel un tron pentru o alta, tot mai alba, pina la lumina desavirsita. Cartea lui Mircea Mihaies despre suferinta si prietenie ne spune ca starea de doliu depinde enorm de cit de viu ne reprezentam o imagine ca aceasta. |
|
| Paul ARETZU, , in Ramuri |
| Recuperarea traditiei de catre Leon Wieseltier se face pe cale livresca sau prin rabini. El incearca sa-si restaureze sufletul, pe care-l compara cu o gradina strabatuta de carari multiple. La rindul ei, cartea lui Mircea Mihaies are aspectul unei fugi muzicale, in continuarea preludiilor initiatoare, schimbindu-si cu repeziciune suportul de idei, evoluind cu repeziciune suportul de idei, evoluind pe nesimtite, refuzind sa se structureze, pastrindu-si spontaneitatea si expresivitatea lirica. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mircea Mihaies
Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen
|
|
|
|
Ultimele aparitii
