|
|
 |
| Greta HARJA, 5 octombrie 2006, www.eva.ro |
 Cine nu-si doreste o slujba pentru care un milion de fete ar face moarte de om? Nu, acesta nu este titlul unui articol pentru rubrica de cariera. Andreea Sachs si-a schimbat radical stilul de viata pentru a obtine postul de asistenta a Mirandei Priestly, editoare de succes a celebrei revistei de moda Runway. Secretul ei? Dincolo de pregatirea profesionala, ambitie si capacitate de adaptare, Andreea a invatat, treptat, importanta aspectului fizic si a pieselor vestimentare. Dupa cum, probabil, ti-ai dat seama, ne referim la de acum celebrul roman Diavolul se imbraca de la Prada, scris de Lauren Weisberger si ecranizat, anul acesta, de regizorul David Frankel. In rolul despoticei sefe o revedem pe Meryl Streep, iar Andreea este interpretata de Anne Hathway. Laitmotivul romanului este, bineinteles, fascinanta lume a modei... si piesele vestimentare magnifice, realizate de arhicunoscuti creatori si care pot reinventa o persoana. |
|
| Mihai IOVANEL, 31 august 2006, Prezent |
| Lauren Weisberger, Diavolul se imbraca de la Prada „Imediat dupa absolvirea unei facultati americane de top, Lauren Weisberger a lucrat la revista Vogue. Din aceasta experienta (deloc senzationala, cum s-ar crede, ci mai curind traumatizanta) s-a nascut romanul de fata, ajuns rapid best-seller. Cartea nu-i deloc rea, e funny si ofera o rapida si sarcastica introducere in industria modei. „Diavolul” din titlu e sefa superstilata si supercotoroanta a fatucii nimerite in aceasta industrie corupatoare de suflete sensibile, bla, bla. Recent a fost lansat si filmul! |
|
| Lucia VERONA, 28 august 2006, Saptamina financiara |
| Pe tema nu tocmai noua a sefului care-si terorizeaza subalternii si a secretarei care la un moment dat se revolta, Lauren Weisberger scrie un roman plasat in lumea fascinanta a modei si a revistelor de moda, un roman usor, agreabil si plin de umor, in care utilizeaza propria-i experienta la revista Vogue. Ne dam seama ca realitatea din spatele fatadei stralucitoare este neagra si otravita, ca pentru a avansa in cariera trebuie sa treci printr-un sir nesfirsit de umilinte si compromisuri, sa faci pactul cu diavolul si, in cele din urma, sa devii diavolul insusi. Dar asta nu ne impiedica sa visam... |
|
| Nicu ILIE, 26 octombrie 2006, Cultura |
| La un nivel facil de interpretare, Diavolul se imbraca de la Prada este o comedie din lumea modei. O lume de fete frumoase, dar una care deja ne amuza prin frivolitatile pe care i le atribuim. Este destul de greu (iar rezultatul este intotdeauna comic) sa te pui in mintea unei persoane pentru care realitatea se reduce la o anume curea de piele, semnata de un mare creator, la o posetuta si la un rujulet. Dar aflam din film ca si lumea lor e una demna de un reportaj pe National Geographic: are si ea rechini, are piranha si, va rog sa ma scuzati, are si balene. Scenariul exploateaza tot ce stim noi despre lumea aceasta, tot ce ne place si ne amuza. O stoarce de multe picaturi de comedie de buna calitate. Performanta nu ar fi insa una notabila, daca actiunea nu ne-ar viza si pe noi, pe ceilalti, pe de-modati, iar aprosul e facut prin «teroarea birocratica», absurdul vietii intr-o companie in care seful e un mic dictator. |
|
| Lauren WEISBERGER in interviu cu Virginia COSTESCHI, 18 iulie 2011, pe Elefant.ro |
Diavolul se imbraca de la Prada este o carte distractiva (...) povestea clasica a tinerei ambitioase sa reuseasca intr-un oras mare. Singura diferenta este ca aceasta fata are o slujba extraordinara, o pozitie invidiata de foarte multa lume care este impresionata de personalitatea celei cu care fata intra in contact zilnic.
In urma cu citeva saptamini eram intr-un avion Singapore Airlines, calatoream de la New York la Bangkok. Una dintre insotitoarele de bord m-a recunoscut si mi-a spus ca abia terminase de citit cartea mea, care era bestseller in Singapore. M-am bucurat foarte mult, pentru ca e important ca un scriitor sa primeasca recunoastere si in afara zonei geografice in care se afla. |
|
| Anca GRADINARU, 13 octombrie 2006, Ziarul de duminica |
| In acest sezon, se poarta scirbele pe tocuri cui. Si cine altcineva in afara de Meryl Streep ar putea sa fie o bitch abisala si sa continue, in acelasi timp, sa ne fie simpatica? Celebra actrita se intoarce cu un rol comic demential, de o inteligenta sfichiuitoare, in Diavolul se imbraca de la Prada. Ea o interpreteaza pe Miranda Priestly, autoritatea fara scrupule a fashion victims-urilor. In film, Miranda exista intr-o lume proprie, in care numai opinia ei conteaza, opinie pe care o livreaza pe bani multi, cu o voce senzuala si usor dezamagita – echivalentul verbal al unui pumn de fier intr-o manusa de catifea. Ceea ce conteaza cel mai mult pentru ea sint accesoriile – posetele, asistentii personali si oamenii care depind de fiecare cuvint al ei. Ea conduce Runway, o revista-biblie a modei de tipul Vogue (de fapt, deliciosul roman al lui Lauren Weisberger a fost inspirat de anul in care scriitoarea a lucrat ca asistenta personala a Annei Wintour, temutul redactor-sef al Vogue). Detinind cea mai inalta pozitie in haute-couture, ea isi chinuie cu o placere evidenta toti supusii pentru privilegiul de a-i putea inspira parfumul si flerul si a se lasa inspirati de regeasca-i aparitie. |
|
| Andrei GORZO, 13 octombrie 2006, Dilema Veche |
| Judecind dupa Diavolul se imbraca de la Prada, lumea modei a devenit mult mai dura de la Funny Face incoace. Din secunda in care am vazut-o pe Andy iesind de la metrou si cumparindu-si un sandvis in drum spre interviul de la Runway, m-am stapinit cu greu sa nu ma indragostesc de ea. Din secunda in care o vad intrind in redactia lor, cei de la Runway se stapinesc cu greu sa nu borasca. In ochii acestei supercaste, «civilii» ca Andy constituie un fel de subspecie dezgustatoare, mai ales daca se mai si mindresc – asa cum se mindreste ea – cu faptul ca traiesc in afara modei. Nu ca ar exista civili: dupa cum afla Andy la un moment dat de la o Miranda ultragiata, care-i demonstreaza imparabil ca pina si gusturile ei ostentativ neelegante in materie de pulovere au fost programate de Runway, nimeni nu poate trai in afara modei. Diavolul e mult mai drept decit un film ca Pret-a-Porter, care nu vedea in lumea modei decit superficialitate si perfidie. Vedem si aici lucrurile astea, dar vedem si daruirea, si perfectionismul, ca sa nu mai vorbim de teribilitatea aproape divina a unei persoane ca Miranda, care numai daca stringe putin din buze (Meryl Streep n-a mai avut niciodata asa un moment de efect, realizat cu atit de putin efort) ii poate face pe cei mai tari creatori sa arunce totul pe fereastra si s-o ia de la inceput. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lauren Weisberger
Noaptea trecuta la Chateau Marmont
|
|
|
|
Ultimele aparitii
