|
|
 |
| Rodica GRIGORE, 3 octombrie 2007, in Adevarul literar si artistic |
 Nu o data, proza lui Kurt Vonnegut a fost analizata din perspectiva celebrelor disocieri facute de Ihab Hassan, in a carui schema de baza siguranta contururilor si favorizarea elementului estetic (specific moderniste) erau opuse hazardului si pricipiului ludic anarhic ridicate la rang suprem (de postmoderni). Numai ca dihotomiile acestea se dovedesc, la o lectura atenta, a nu fi intru totul aplicabile noii formule narative impuse de acest scriitor a carui extraordinara capacitate de a structura naratiunea nu se bazeaza doar pe ironie (postmoderna) si jocuri (pseudo)lingvistice, ci, mai ales, se fundamenteaza in marea arta de a integra insusi actul de a scrie - si, deopotriva, de a medita, cu profunzime si subtilitate, asupra scriiturii in insasi substanta cartilor sale. |
|
| Stefan AGOPIAN, 13 august 2007, in 24 FUN |
| Tot ce se intimpla in romanul lui Vonnegut tine de domeniul absurdului. La o partida de vinatoare un personaj este impuscat in cap si este decapitat ca sa se piarda urma accidentului. Un pusti de 12 ani omoara din greseala o femeie bortoasa. Un oras este distrus, accidental, evident, de o bomba (americana) cu neutroni... Totul pare neverosimil, dar talentul autorului transforma cartea intr-o poveste captivanta. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ken Kesey
Zbor deasupra unui cuib de cuci
|
|
|
|
Ultimele aparitii
