
|
|
 |
| Stephanie DUPAYS, vineri, 19 iunie 200, in Le Monde, Franta |
Acum aproape 35 de ani, la Bucuresti, jurnalista si scriitoarea Gabriela Adamesteanu, personalitate a intelighentiei postceausiste, publica primul sau roman, Drumul egal al fiecarei zile/Vienne le jour. O carte exploziva in care evoca o viata cotidiana bintuita de teama arestarilor, de lipsa locuintelor, de mizerie..
…Lumea si-a schimbat fata in 35 de ani. Dar lucrurile esentiale ramin aceleasi. Dificultatea de a-si alege destinul, primele emotii ale dragostei, asteptarea febrila a viitorului, toate aceste teme constitutive ale romanului de formare sint universale.
Reeditata de nenumarate ori in Romania, capodopera a scriitoarei, Dimineata pierduta/Une matinee perdue (Gallimard, 2005) ne-a revelat deja un lucru: Gabriela Adamesteanu exceleaza in descrierea intruziunii politicului in viata intima. Intr-o maniera mai clasica, dar cu o egala maiestrie narativa, Drumul egal al fiecarei zile vine din acelasi filon artistic, amestecind cu abilitate cronica istorica cu povestea unei educatii sentimentale si politice. Gabriela Adamesteanu reuseste sa faca simtita, aproape fizic, promiscuitatea sufocanta, nevoia vitala de singuratate, cu accente care amintesc uneori de Virginia Woolf, cea din O camera separata: „Dar daca as avea o camera singura, as invata numai acolo... Trebuie sa fie nemaipomenit sa ai o camera a ta, numai a ta...”.
Un frumos portret de femeie in pragul maturitatii, asupra careia planeaza umbra masinariei totalitare. |
|
| Corina CIOCARLIE, vineri, 12 iunie 200, in Tageblatt, Belgia |
In avanscena, o familie obisnuita, care are handicapul unui prost dosar politic: Letitia Branea traieste intr-un orasel romanesc de provincie, impreuna cu mama sa, care imbatrineste pe zi ce trece, si cu unchiul sau, un intelectual remarcabil, exclus din Partidul Comunist si persecutat pentru asa-zisa sa complicitate cu Garda de Fier, la inceputul anilor ’40. Absenta tatalui inchis nu face decit sa agraveze complexele celorlalti, supusi capriciilor unui proprietar bine vazut de regim, care le aminteste neincetat ca „familiile la dusmanii poporului n-are la ce cauta in casele oamenilor“.Pe fundal, viltoarea anilor de dupa razboi, nemilosi cu supravietuitorii din lumea de dinainte: rind pe rind, vedem cozile la apa minerala sau la gaz, cufarul de lemn in care sint pastrate vechile ziare salvate de la epurare, auzim biriitul radioului, cu sonorul lasat incet – Vocea Americii –, vedem si bocceaua cu haine calduroase pregatita in cazul in care ar veni sa-i aresteze.. |
|
| , simbata, 4 aprilie 2, in La liberte, Elvetia |
Descoperita la noi odata cu publicarea romanului Dimineata pierduta/Une matinee perdue (Gallimard, 2005), care aduce mai mult de un secol de istorie romaneasca, vazut din perspectiva zeflemitoare a unei femei din popor, Gabriela Adamesteanu se intoarce cu Drumul egal al fiecarei zile/Vienne le jour. O alta cronica intimista a anilor ’50 si ’60, vazuta de data aceasta prin ochii Letitiei Branea, o tinara fata al carei tata este in inchisoare. „Citiva ani am dormit toti trei intr-o camera, mama, unchiul Ion si cu mine...“. Plecind de aici, naratoarea face cronica unui oras de provincie, prins, asa cum este intreaga tara, in carcanul comunismului. Vecinii vulgari, sforaiturile unchiului, cozile la piine, la gaz – ironia tisneste din acest tablou necrutator facut promiscuitatii si mediocritatii din jur. Ca si in romanul precedent, Gabriela Adamesteanu da glas vervei si truculentei pe tot parcursul unei povestiri bine ritmate. Faptul ca este conceput ca un roman de initiere ii sporeste pertinenta, privirea naratoarei care creste – copil, adolescenta, apoi studenta la Bucuresti – avind efectul de a ingrosa nesfirsita suficienta a adultilor. (A.F.) |
|
| Claire DEVARRIEUX, joi, 18 iunie 2009, in Liberation |
Romania anilor ’50. Un trio, intr-o camera: mama, adolescenta si unchiul. Tatal este absent, intr-o zi se va intoarce, dar pare sa nu mai conteze deloc in viata fiicei sale. Este piatra de moara pe care familia o tiriie dupa ea. Mama ar vrea ca amintirea lui sa fie pastrata: „Tot lui sa ii reprosezi dupa ce sta acolo, si ei ii arde de ceaiuri si de plimbari“. Asta, fiindca adolescenta are bucuriile si nelinistile virstei sale, dorintele, elanurile, piedicile, corpul stinjenitor si tiranic, chemarea din afara, sensibilitatea vie pentru mirosuri, pentru substante. Romanul este monologul ei interior prin care lupta impotriva cenusiului existentei. Curind pleaca la Bucuresti. Sint anii ’60, nici acum nu are o camera numai a sa si asteapta in continuare ceva ce baietii cu care se intilneste nu-i pot da. Unchiul o insoteste pe tinara fata in formarea ei. Preda la un liceu, in vreme ce era destinat invatamintului superior, spera ca, intr-o buna, zi sa fie publicat, isi accepta soarta, in vederea unor zile mai bune, care nu vor veni. S-a sacrificat mereu pentru ai sai. Cind moare, continua sa fie obsedant de prezent in povestire: „suferinta unchiului a trecut in mine abstracta“. |
|
| Thierry Guichard, iulie-august 2009, in Le Matricule des Anges, |
Ar putea fi romanul sentimental al oricarei adolescente occidentale, hranit cu o analiza atit de fina incit povestirea imbraca accentele unui jurnal intim. Numai ca totul pare retinut de o greutate care impiedica avintul, cuvintele, daruirea. In asta consta marea forta cartii: in a nu tine discursuri despre anii dictaturii din Romania, ci in a face simtita, din interior, pregnanta irepresibila a plumbului pe care puterea il lasa sa curga asupra vietii cotidiene ale oamenilor simpli. ...
...Prin puterea evocatoare pe care o atinge, Gabriela Adamesteanu, face din Letitia mai mult decit un personaj, un mit. Cel al opresiunii care nu-si rosteste numele, oriunde s-ar instala. |
|
| Gabriela ADAMESTEANU in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 6-12 septembrie 2008, in Suplimentul de cultura |
Eu am vrut sa abandonez profesia de scriitor inainte sa o am, adica in timp ce scriam Drumul egal al fiecarei zile. Mi-am propus sa fie singura mea carte, si sa o fac atit de bine cit pot, pentru ca pe urma aveam sa abandonez scrisul si sa traiesc. […] am respirat cinci ani printr-o carte in care voiam sa nu mint, scrisa departe de mediul literar, dar in mijlocul unei minciuni permanente. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 6-12 septembrie 2008, in Suplimentul de cultura |
exista in Drumul egal… o permanenta dorinta de a iesi dintr-un anumit mediu, dintr-un anumit spatiu, chiar din propriul trup; dorinta de emancipare a unei femei care vrea sa evadeze din monotonia cotidiana, sa parcurga «drumul» pina la capat, stiind ca la capatul acestui drum se afla lumea care i-a fost dintotdeauna refuzata familiei sale. |
|
| IONUCA, 29 noiembrie 2011, pe books.rainbowchild.ro |
Buna carte Drumul egal al fiecarei zile... Avind in vedere ca nu stiu ce se putea publica si ce nu in 1975, anul aparitiei cartii, am fost surprinsa sa citesc o carte atit de incarcata politic: tatal Letitiei fusese inchis de catre comunisti, cariera unchiului Ion avusese de suferit din cauza aia, Letitia este chemata la Cadre, are loc o sedinta unde se propune scoaterea din UTC a unui coleg de-al Letitiei etc. |
|
| Adriana STAN, 16-31 ianuarie 2009, in Tribuna |
Pe fondul romanului “obsedantului deceniu”, care aducea in prim plan cu incrincenare si, de la un punct, cu schematism, conflictul moral, Drumul egal al fiecarei zile trebuie sa fi emanat – se simte, de altfel, si acum – un aer mai plin de candoare si de prospetime. |
|
| Gabrielle NAPOLI, 16-30 aprilie 2009, in La Quinzaine litteraire |
Drumul egal al fiecarei zile/Vienne le jour amesteca problemele intime cu cele ale Istoriei. Portret al unei adolescente in devenire si totodata cronica a regimului asfixiant, romanul descrie cu justete si sensibilitate starile sufletesti ale Letitiei. Viitorul este pe cit de nelinistitor, pe atit de pasionant. Pentru tinara femeie, problema identitatii se pune intr-un mod insistent, cu nelinistea de a nu repeta sirul de femei care au trait inaintea ei sau cu care isi imparte existenta.
… Gabriela Adamesteanu descrie cu emotie si adevar conflictele intime ale unui personaj tulburator, prada unor diverse incorectitudini, care recurge fara sa pregete la renuntari si sacrificii, pentru a-si gasi drumul. Actul sau de curaj il constituie, fara indoiala, acel Eveniment atit de asteptat, singurul capabil sa rupa monotonia sufocanta a vietii sale. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Umberto Eco, D.H. Lawrence, Mihail Bulgakov, Gabriela Adamesteanu
Pachet promotional Top 10+ (21-24)
|
|
|
|