 |
| Alexandru BUDAC, septembrie 2006, Orizont |
 Drumul scurt spre casa e placut la lectura, una din calitatile principale ale textului fiind tocmai faptul ca povesteste pur si simplu calatoria si descrie intilniri fara pretiozitate si sofisticari inutile, flash-back-urile din constiinta personajului fiind singurele artificii prin care se rupe, din cind in cind, firul narativ. Cele mai reusite pagini sint acelea in care evenimente, chipuri, obiecte, culori, mirosuri, sunete, fie ele din trecut, prezent ori pur si simplu anticipate, navalesc in constiinta lui Ovidiu, unde sint supuse unui «montaj» spectaculos. Romanul lui Catalin Dorian Florescu se lasa asadar citit si ca o contributie, nu lipsita de farmec, la una dintre cele mai vechi teme ale literaturii: intoarcerea acasa. |
|
| Cristina CHEVERESAN, noiembrie 2006, Noua literatura |
| Catalin Dorian Florescu e roman, dar nu prea. Elvetian, dar nu chiar. Vorbeste (si) romana, dar scrie in germana, la noi citindu-se in traducere. Pentru iubitorii de povesti, se aseamana printesei obligate sa mearga nici pe drum, nici pe linga, nici calare, nici pe jos... Evident, nu e nici asa! Florescu alege Drumul scurt spre casa, la fel de premiat printre germanofoni ca si primul sau roman. In timp ce Vremea minunilor, carte a copilariei si parasirii Romaniei natale, descria calea emigrantilor spre vestul mult-visat in anii ’80, noul volum inverseaza traiectoria: Zurich – Budapesta – Timisoara sint virfurile triunghiului sentimental schitat de protagonistul intors pe propriile urme, cautindu-se. Ovidiu (alter-ego simbolic ce deschide si inchide cercul memoriei nu altundeva decit pe malul Marii Negre, ta Mangalia) porneste intr-o calatorie recuperatorie a sinelui de demult. Nu fara ezitare, el se indreapta catre sursa atitor imagini, mirosuri si sunete cei se fugaresc prin suflet. Fara pretentiile programatice ale initierii insa, cartea maturului revenit dinspre aproape-casa la fostul camin urmeaza ritmul unui roadnoveicu suflu de cursa lunga, In timp ce decorurile se schimba, detalii contureaza povestea de dincolo de ecranul plat ai cotidianului. Personajul-actor observa, inregistreaza, filtreaza informatia palpabila, compunind din fragmente vii o istorie de viata decupata milimetric din Istoria recenta. |
|
| Viorel MOTOC, 23 august 2006, Academia Catavencu |
| Pe drum (ca pe drum!) lucrurile se complica, haltele si popasurile (Viena, Budapesta) se prelungesc imprevizibil, pentru ca de la un punct incolo, calatoria sa isi dezvaluie sensul initiatic. Pe masura ce se afunda in Estul tot mai salbatic, eroul micii odisei isi reconsidera sistemul de valori, afla alte lucuri decit cele pe care le stia pina atunci. Despre el insusi, adica despre dragoste, despre prietenie, despre relatia cu familia, cu propria copilarie, si chiar cu istoria, aia cu I mare. |
|
| Paul CERNAT, 22 august 2006, Bucurestiul cultural |
| Decupata, cu mina sigura, in scene cinematografice, naratiunea se incheaga din spoturi reci, nelinistitoare, ambigue, care se clarifica pe parcurs. Amintiri despre vagabonzi, scene din familie din momentul plecarii, atmosfera estivala – meticulos reconstruita – a litoralului romanesc din epoca Ceausescu. O proza «behaviorista», fara nimic tezist, cu sclipiri ironice si nervuri de tristete nostalgica. O scriitura hiperrealista cu precizie de ceas elvetian, dar cu efecte subliminale de umbra si lumina, decupind semnificatia detaliilor fara a pierde din vedere directia de mers a povestii. |
|
| Ioan T. MORAR, 17 august 2006, 24-FUN |
| Scriitorii romani isi doresc, in mod firesc, succesul si peste hotare, dar asta vine foarte greu. Asa ca trebuie sa ne bucuram pentru Catalin Dorian Florescu, un tinar scriitor nascut la Timisoara si afirmat in Elvetia, dar, deja cunoscut in intreg spatiul german, astfel incit poate trai numai din scris. Mare lucru! Dupa Vremea minunilor, care a fost un succes, editura Polirom ne propune un alt roman al aceluiasi, Drumul scurt spre casa, un roman captivant in care veti regasi ceva din Europa de Est. Caci, acasa, pentru Florescu, inseamna si Romania! |
|
| L.D., 15 august 2006, Ziua |
| Cel mai recent roman al lui Florescu – Drumul scurt spre casa – a fost recompensat cu toate premiile elvetiene, asigurindu-i autorului notorietatea in spatiul cultural german. «Drumul scurt spre casa (trei tineri pornesc intr-o calatorie spre Est: de la Zurich, prin Viena si Budapesta, spre malul Marii Negre. Intimplarile prin care trec sint dramatice, incarcate uneori de absurd) trateaza viata postadolescenta, in care realitatea intra cu o gravitate si o greutate care nu se pot ignora» – explica autorul. |
|
| Ioan T. MORAR, 12 octombrie 2006, 24-FUN |
| Scriitorii romani isi doresc, in mod firesc, succesul si peste hotare, dar asta vine foarte greu. Asa ca trebuie sa ne bucuram pentru Catalin Dorian Florescu, un tinar scriitor nascut la Timisoara si afirmat in Elvetia, dar, deja cunoscut in intreg spatiul german, astfel incit poate trai numai din scris. Mare lucru! Dupa Vremea minunilor, care a fost un succes, editura Polirom ne propune un alt roman al aceluiasi, Drumul scurt spre casa. Un roman captivant in care veti regasi ceva din Europa de Est. Caci, acasa, pentru Florescu, inseamna si Romania! |
|
| Doris MIRONESCU, 12 august 2006, Suplimentul de cultura |
| Florescu convinge ca romancier prin stiinta sa de a evidentia semnificatia unui eveniment fara sa insiste asupra ei, iar acolo unde episodul poate cistiga prin ambiguizarea semnificatiei, il lasa in voia lui. Asa se intimpla cu figura simbolica a ultimei rude ramase in tara a lui Ovidiu, unchiul Vlad, care trage sa moara pe tot parcursul cartii, redus fiind la stadiul de leguma, de corp inert, cu un deget lipsa de la picior. O agonie neconstienta de sine sau, dimpotriva, o incapatinare de a ramine in viata, in ciuda imprejurarilor? In orice caz, ambele sensuri sint proiectate, simbolic, la scara intregii tari si a intregului Est. Intoarcerea acasa echivaleaza cu reluarea legaturilor cu aceasta lume paradoxala, cu incercarea de a o intelege si de a o iubi. Drumul scurt spre casa nu este cel de pe autostrada: e un drum interior pe care Catalin Dorian Florescu reuseste sa-l duca pina la capat cu onestitate si farmec. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU in interviu cu Simona CHITAN, 12 august 2006, Evenimentul zilei |
| Romanul meu este o calatorie peste jumatate de continent, inspre estul european, imediat dupa caderea Cortinei de Fier, plecind din Zurich, trecind prin Viena, Budapesta, Timisoara, pina la Marea Neagra. Nu am scris un jurnal de calatorie, ci mai mult un roman cu calitati de road movie si cu dimensiuni multiple. Cei doi tineri, care parasesc o tara bogata precum Elvetia pentru a gasi in Est povesti puternice, rupte din viata, fac si un drum psihic. Pentru ei a fi pe drum inseamna si a-si cauta identitatea, a se maturiza. Pentru unul din eroi insa, acest drum are si un scop specific. Acela de a-si cauta tara natala pe care o parasise in copilarie. Dar desigur ca nu o mai regaseste asa cum ramasese intiparita in amintire. Acolo unde a curs singe nu mai poate fi vorba de idealizare. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
