
|
|
 |
| Matei MARTIN, martie 2009, in Esquire |
Cartea e o istorie critica a celor patru virste ale cinematografiei. In hipermodernitate – asa se numeste etapa pe care o traversam acum – s-au produs schimbari radicale in procesul vizionarii. Traim intr-o inflatie de imagini, intr-o lume dominata de tot felul de ecrane. Cu toate acestea, vedem din ce in ce mai putine filme de cinema. |
|
| Alexandru Calinescu, februarie 2008, in Idei in Dialog |
Un flux neintrerupt de imagini circula astazi in lume, instaurind o adevarata ecranocratie. Asistam la o revolutie coperniciana care transforma raporturile noastre cu realul si cu societatea. Ecranul global se impune ca un instrument adaptat nevoilor fiecaruia. |
|
| Gilles LIPOVETSKY in dialog cu Cristiana VISAN, 9 decembrie 2008, in Cotidianul |
In prezent, oamenii au deveni mari experti media, au ajuns sa exploateze, la rindul lor, mijloacele de comunicare, au strategii mediatice pe care le aplica deoarece vor sa cistige putina celebritate care sa le fie de folos, eventual, in propria viata. |
|
| Sorin LAVRIC, 28 noiembrie 2008, in Romania literara |
Cei doi dialecticieni stiu sa foloseasca tehnica oscilarii intre extreme pentru a zugravi laturile benigne si maligne ale televiziunii. Pe scurt, stiu sa priveasca aceeasi realitate din doua unghiuri diferite de vedere, infatisind-o cind in lumini bune, cind in penumbre sinistre. |
|
| Gilles LIPOVETSKY in interviu cu Alexandru MATEI, 15 ianuarie 2009, in Time Out |
Eu pornesc de la observatii, adun date, si de aici pot ajunge la idei, la probleme filozofice, dar nu incep niciodata cu ele. Atunci cind ma intereseaza o problema – societatea contemporana, moda, luxul, consumul de produse, idealul de fericire – incerc sa adun informatii, nu lansez ipoteze. Apoi incerc sa sistematizez, sa sintetizez ceea ce aflu si abia in final sa formulez concluzii care pot fi teoretice. |
|
| Gilles LIPOVETSKY in interviu cu Constantin VICA, 13-19 decembrie 2008, in Suplimentul de cultura |
Problema era sa facem o istorie a ecranului. Cinematograful, ce este el astazi? Ideea principala a cartii e ca cinematograful nu dispare, ci traim o noua virsta a sa, hipercinematograful, o revolutie enorma pentru ca acum avem cinematograful digital, cinematograful 3D sau o practica noua, descarcarea de filme de pe Internet. Tot ce era cinematograf istoric o sa dispara. Noul context pare periculos pentru cinematograf, pentru ca astazi ecranele sint peste tot, pentru ca industria jocurilor video e mai profitabila decit Hollywood-ul, pentru ca 85% din biletele vindute la cinema sint pentru filme hollywoodiene – exista un fel de imperialism american si toti oamenii vad aceleasi filme. Dar, in acelasi timp, iar acest fapt il sustinem si-n carte, cinematograful n-a fost niciodata asa divers ca astazi. Pina si blockbuster-ele sint mai complexe si mai diverse ca altadata. |
|
| Constantin VICA, 13-19 decembrie 2008, in Suplimentul de cultura |
Ecranul global nu e manual de supravietuire in ecranosfera, nici litanie pentru moartea artei, nici un semnal de alarma pentru o apocalipsa a spiritului venita prin ecran. E pur si simplu o descriere a unor relatii, uneori nevazute, intre practica sociala si cea estetica, cea informationala si cea epistemica, ce presupun omniprezenta ecranului. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gilles Lipovetsky
Fericirea paradoxala. Eseu asupra societatii de hiperconsum
|
|
|
|