|
|
 |
| Vladimir TISMANEANU, nr. 97, 2010, in Bucurestiul cultural |
 Tony a fost un ginditor exceptional, un prieten de o mare generozitate si un umanist cum prea putini au ramas in lumea noastra tot mai saracita spiritual.
Vestea inevitabila, vestea de care ma temeam a sosit: vineri, 6 august, s-a stins din viata, la 62 de ani, Tony Judt, istoricul care a intruchipat exemplar vocatia intelectualului public. A fost un ginditor pentru care moralitatea si politica nu sunt domenii incompatibile. Spirit polemic, ostil certitudinilor comode, Tony Judt a provocat, prin scrierile sale, reactii puternice si adeseori agresive. Il exaspera orice forma de fundamentalism. Cartile sale (unele traduse in limba romina la Editura Polirom) stau marturie pentru o atitudine de consecventa respingere a oricaror fixatii ideologice. Ceea ce a scris, mai ales dupa 2002, pe teme legate de Orientul Mijlociu, a fost adeseori socant pentru unii dintre cititorii sai. Nimeni nu l-a putut insa acuza vreodata de cinism, de ipocrizie ori de conformism. Detesta ideile preconcepute si fanatismele de orice natura. A scris unul dintre cele mai incitante studii despre semnificatia istoric-mondiala a revolutiilor care au dus la finalul comunismului din Europa de Est: 1989: Sfirsitul carei epoci europene? |
|
| Sebastian S. EDUARD, 8 iunie 2008, in Jurnalul National |
| Un volum de istorie care se citeste cu sufletul la gura, ca un roman. Un volum care ia o perioada bine definita si o diseaca fin... Volumul constituie o analiza a istoriei politice, sociale si culturale a continentului de dupa al doilea razboi mondial, care urmareste atit evolutia de ansamblu, cit si experientele distincte care au marcat transformarile petrecute in Europa Occidentala si cea de Est. |
|
| Ioan STANOMIR, 30 martie 2011, pe clubromania2020.ro |
| Simbolic, anatomia lui Tony Judt, marcata de fidelitatea fata de codul moderatiei si al liberalismului, recompune un puzzle fara de care istoria intelectuala a lagarului socialist nu poate fi scrisa. Aceasta relatie simbiotica dintre patria comunista si zelotii occidentali cintareste enorm in deceniul de dupa 1948. Vocile unor Camus, Aron sau François Mauriac, oricit de nobile, sint excentrice in acest context de organizare a cimpului intelectual: reactia fata de primele crime judiciare din anii 1947-1948 este simbolica, in masura in care ea probeaza determinarea intelectuala franceza de a cautiona represiunea comunista in numele ratiunii istorice si al progresului. Petkov, Iuliu Maniu sau social-democratii polonezi sint victime al caror sacrificiu este cerut, legic, de trecerea la o noua etapa de cristalizare politica. Nevinovati individual, acuzatii sint vinovati, obiectiv, iar condamnarea lor este justificata, in afara oricaror invocari ale valorilor domniei legii. Drumul spre comunism nu poate fi dus la bun sfirsit in absenta unei doze de arbitrariu cathartic. |
|
| C. ROGOZANU, 30 august – 5 septem, in Suplimentul de cultura |
| … e un extraordinar povestitor de cifre, ideologii si curente. E un tip care deznoada cele mai complicate ite balcanice in citeva pagini. Si e autorul celui mai teribil tablou imediat-postbelic pe care mi-a fost dat sa-l citesc. |
|
| Vladimir TISMANEANU, 24 septembrie 2011, pe tismaneanu.wordpress.com |
| Cartea lui Tony Judt despre epoca postbelica va dainui ca o sinteza istorica de o exceptionala acuitate si originalitate. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tony Judt
Reflectii asupra unui secol XX uitat. Reevaluari
|
|
|
|
Ultimele aparitii
