 In primul rind, faptul ca a construit un personaj-model (comisarul Maigret) face parte din strategia marilor autori de a-si imprumuta calitatile unor eroi fictivi, care le confisca intr-un mod subtil schemele de gindire, spiritul dubitativ si perfecta intuitie. Chandler il are pe Marlowe, Agatha ii are pe Miss Marple si pe Poirot. De ce n-ar avea si Simenon un alter-ego mai curajos, mai activ, mai responsabil?
Avem, asadar, un roman clasic, o poveste prizabila, comprimata si, din aceasta cauza, alerta. O carte care ilustreaza perfect conceptul de „roman politist”. Merita, deci, sa va rupeti din timp ca sa mestecati in liniste un succes de-al comisarului Maigret. Chiar daca el, dintr-o candoare usor egolatra, il numeste „esec”. Nu stie ce vorbeste. |
Ultimele aparitii
