 |
| Anca BAICOIANU, martie 2005, Cuvintul |
 Destin ciudat, dar cu atit mai fericit, al unui scriitor care a cunoscut succesul la virsta la care altii incep sa fie uitati si a carui vitalitate – atit imaginativa, cit si stilistica – l-a determinat pe circotasul Harold Bloom sa ii rezerve un loc in galeria geniilor tulburatului secol XX. |
|
| Grete TARTLER, 5 martie 2008, in Luceafarul |
| In Eseu despre orbire, cartea cea mai celebra a lui Saramago, ramine de neuitat scriitorul care continua sa scrie desi nimeni nu-l va mai citi, caci toti au orbit, sau scena bisericii unde ochii sfintilor sint legati, sau episodul telefonului nefolosit, sau al atacului pe timp de noapte. In mare insa, parabola tarii care orbeste si devine neguvernabila, cu locuitori tot mai primitivi, lacomi si agresivi, parabola lumii contemporane unde totul se sfarima si se instraineaza, nemaivazind valorile umanitatii si civilizatiei, parabola intarita de lipsa numelor personajelor (daca sintem orbi, ce mai conteaza numele?) s-ar fi potrivit mai degraba unei nuvele decit unui roman. |
|
| Adrian DINIS , 26 mai 2011, pe boomlit.ro |
Orbirea se manifesta altfel decit am crede la „prima vedere“, nu prin intuneric, ci printr-un alb-laptos, un indiciu ca e un simptom al orbirii de pe parcursul vietii si nu o orbire din nastere.
Dincolo de sintaxa incofundabila si asezarea dialogurilor, in Eseu Saramago sterge inclusiv coordonatele spatiale sau identitatea personajelor. Nimic si nimeni nu are nume. Asta si vis-a-vis de obsesia numelor, care in loc sa ne individualizeze ne afunda si mai mult in anonimat, mai ales in era cautarii de sine pe google. Revenind la stergerea identitatilor, e ca si cum Saramago ar fi pregatit deja terenul pentru orbi, dar nu orice fel de orbi, ci orbi care nu se mai pot striga nici pe nume. Singurul strigat de aici este tipatul inrudit cu celebrul tablou al lui Munch.
Eseu trebuie (re)citit in perioadele noastre de orbire, inclusiv in Braille. |
|
| Iulia ARGINT, 2 august 2005, Adevarul literar si artistic |
| Este un infern al lui Dante actualizat, exemplificat cu ajutorul celor petrecute nu de mult, cind oamenii erau tratati ca animalele de catre oameni, toate ororile secolului trecut, reprezentind, in acelasi timp, cum spune insusi Jose Saramago, «o imago mundi», determinindu-te sa observi cu maxima luciditate felul in care reactioneaza oamenii cind sint pusi in situatii extreme, cum parcurg o scara dureroasa a dezumanizarii. Nu orbirea propriu-zisa este cauza reala, ci aceea spirituala, orbirea sufletului, lumina nereprezentind un simbol al seninatatii, armoniei si cunoasterii, de data aceasta, ci o ignoranta, uneori dorita, alteori neconstientizata, o cufundare intr-un ocean de pace egoista, un paradis fals, bizar, artificial, sprijinit pe un morman de cadavre si de gunoaie. Eseu despre orbire este o replica amara, care, in alta varianta, posibila, ar fi putut fi vehementa, furioasa, ca un strigat al lui Ioan in desert, dar nu, calea aleasa de Saramago este una cinica, nemiloasa, o relatare calma, cel putin in aparenta, fara inflorituri, fara pasaje lacrimogene, de bocete si deplingerea cruzimilor de care o fiinta umana poate deveni capabila. |
|
| Gabriela MIHALACHE, 10 ianuarie 2006, Ziua |
| Epica lui Saramago se tese lent si implacabil – naratorul insusi, asemeni unui corifeu de tragedie antica, avertizeaza ca fatalitatea faptelor nu poate fi oprita. Autorului nu-i lipsesc nici harul prevestirii, nici forta sentintei. Nu doar personajele sint amenintate sa fie invaluite de o ceata laptoasa, ci povestea insasi, caci ea este urmarita cu un ochi interior, care traieste, la rindul lui, iminenta bolii. Mai mult decit un procedeu stilistic la moda, fluiditatea frazei este, la prozatorul portughez, o maniera ingenioasa de constructie a acestui univers tactil. Naratorul reda intimplarile pe dibuite. Tonul sau profetic, ca si repetatele aluzii la propria orbire apropie fictiunea lui Saramago de registrul grav al tragediei antice. In fond, sint refacute aici, din datele lumii moderne, care a pierdut de mult constiinta sacrului, marile teme ale cetatii si ale destinului. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
-4141.jpg "Jose Saramago")
