|
|
 |
| , august 2010, pe bookblog.ro |
 Fara detalii exigente, cu o descriere exacta, chirurgical precisa, Jose Saramago descrie linistea scurta de dinaintea furtunii, apoi furtuna, apoi ceea ce e mai presus de furtuna, apoi furtuna, apoi linistea de dupa furtuna. Cititorul este antrenat intr-un sprint uniform pe creasta unui deal al disperarii si o alunecare linistita in acalmie datorita unei gradatii bine construita a evenimentelor si a gravitatii acestora. Si ai putea spune ca totul incepe obisnuit de la un om obisnuit aflat intr-o intersectie obisnuita intr-un trafic obisnuit, dar ce e obisnuit intr-o orbire brusca, moale si alba „ca laptele”? |
|
| Horia NILESCU, 20 septembrie 2011, pe LibrisBlog |
| In aparenta Eseu despre orbire este romanul oglinda a Ciumei lui Camus. Preluind modelul scriitorului francez, pentru asamblarea unui puzzle ideal si ideatic, sta societatea care are nevoie de un imbold pentru a regresa. Un stil clar, apropiat de o plauzibila realitate cotidiana, cu scindari de fraza specifice postmodernismului si cu o tematica ce „prinde” oricarui nivel intelectual, Jose Saramago reinventeaza pasiunea pentru socialul descriptiv, nu sufocant ca al lui Balzac, dar eficient pentru o comunitate aflata in plin proces de simplificare. Ceea ce „stie” scriitorul vizat este tocmai aceasta punere in pagina a unei idei originale, ce penduleaza intre tematici psihologice, psihiatrice si chiar simplitatea actiunilor interumane |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jose Saramago
Eseu despre luciditate
|
|
|
|
Ultimele aparitii
