|
|
 |
| Doris MIRONESCU, noiembrie 2005, Timpul |
 Poemele «dadaiste» ale Hertei Muller suna foarte bine in romaneste din cauza ca aici haosul tinde sa se organizeze de la sine ca un comentariu urmuzian la starea natiunii. Discontinuitatea sintactica se transforma aici in protesc politic, iar dezordinea semnatica pare ca opereaza la nivel ontologic. |
|
| Herta MULLER in interviu cu Rodica BINDER, 5 octombrie 2005, Romania literara |
| Cind lucrez la text-colaj, imi trebuie doua-trei zile la fel ca si atunci cind scriu cu mina sau la laptop. Deci ma obsedeaza trei zile cel putin pina toate «se asorteaza» cum trebuie, pina «suna», pina am «ritmul», pina am rimele acelea care «sint si nu sint» si nu vreau sa fie conventionale dar totusi trebuie sa rimeze. De multe ori sint mici povesti, trebuie sa ajung la «poanta» si nu am mai mult loc decit incape pe aceasta «carte postala». Si de multe ori, cum sa fac acest text in continut dar si cum functioneaza propozitia in sine, cuvintele, toate acestea imi dau de lucru si ma obsedeaza ca si toate celelalte scrieri ale mele. Este pentru mine nu numai «o distractie», ca sa fac asa ceva in limba romana – vreau… sa-mi iau putin limba la intrebari sa-i arat ca acum fac eu cu tine ce vreau… |
|
| Elena CRASOVAN, 30 octombrie 2009, in Orizont |
| Sarcasmul (chiar cinismul) versurilor contrasteaza cu calmul rostirii. Poemele in lectura autoarei sint un adevarat soc sonor: voce calma, accent de grai banatean, un ritm incantatoriu, dar si o taraganare bizara, ca o impiedicare in silabe, alaturi de fine accente ironice, cu evitarea oricaror patetisme sau a „interpretarii” actoricesti. Un alt contrast se creeaza intre jucausa alaturare a culorilor in pagina si imaginile de almanah vechi care insotesc textele – alcatuiri in absurd, in ton cu sensurile versurilor: E o ta-a-ara fara/ Masura/ asa mica si timpita/ Ca un paharel de pura batjocura/ In gura. |
|
| Marius VASILEANU, 28 octombrie 2005, Adevarul |
| Obsedata, in sensul bun, de tarele universului concentrationar comunist, replica poetei este de natura sa exorcizeze prin arta ramasitele pe care le purtam inca toti «beneficiarii» sistemului: in corpul nostru de amintiri, de reflexe, de scheme mentale. Cu alte cuvinte, este si o forma de regasire a identitatii unui legendar, nebulos, decrepit «Ion». |
|
| Lucia VERONA, 28 noiembrie 2005, Saptamina financiara |
| Este o minunatie de carte, te cam lasa fara cuvinte, fara respiratie, este o carte nu numai de citit, dar si de vazut si de auzit. De vazut, pentru ca poemele sint viu colorate, cuvintele decupate si lipite, au si poze, iar de auzit pentru ca volumul este insotit de un CD in lectura autoarei, care, desi traieste de multi ani in Germania, scrie (si) romaneste. Jocul de-a poezia, jocul de-a cartea «fura» ochii cititorilor la prima vedere, dar poezia isi impune, tulburatoare, cu gravitate si in acelasi timp cu seninatate, prezenta. |
|
| Alex. STEFANESCU, 26 octombrie 2005, Romania literara |
| Ni se ofera o suita de poeme satirice cu o tenta suprarealista, de genul celor create si puse pe muzica de Ada Milea. Autoarea improvizeaza, se rasfata, este sarcastica. Are atitudinea unei femei frumoase care se strimba in oglina. |
|
| , 23 februarie 2006, Herta MULLER intr-un interviu din Stuttgarter Nachrichten |
| Scriu doar atunci cind nu mai stiu incotro s-o apuc. As putea sa traiesc si fara sa scriu. Stiu inca de pe vremea cind am trait in Romania ca viata este mai importanta decit scrisul. Atunci cind primeam amenintari cu moartea, imi doream mai mult sa traiesc decit sa scriu. Cine sustine altceva nu spune adevarul. |
|
| Paul CERNAT, 20 octombrie 2005, Ziua |
| Este sau nu este Ion: un volum-spectacol, pentru cei care iubesc neconditionat literatura autoarei. Dar si o carte amara, dramatica in felul ei. Probabil textele scrise ar pierde daca, pe de o parte, n-ar exista spectacolul grafo-coloristic al cuvintelor «colorate» si daca, pe de alta parte, n-ar exista CD-ul audio. Herta Muller isi citeste admirabil poemele, le simte ritmul, le rosteste invaluitor, aproape incantatoriu, cu fine modulatii ironice sau sarcastice. O carte care compune/recompune din farime chipul unei patrii obsedante, desfigurate, pierdute si regasite. O scriitoare importanta si o constiinta etica a ultimelor decenii se intoarce in literatura romana. |
|
| Nora IUGA, 20 aprilie 2006, Observator cultural |
| Scrie poezii din foarfeca, le face tunsori fistichii cuvintelor, taie litere, silabe, bucatele de poze, lipeste, face colaje, impleteste in codite risul cu plinsul, viata cu moartea merg mina-n mina, rimele cad ca merele coapte si-n limba germana, si-n limba romana. Daca moartea stie sa rida asa in cuvintele ciopirtite din colajele Hertei e o dovada in plus ca si Cristos a fost om si a ris. |
|
| Bogdan PERDIVARA, 14 decembrie 2005, Evenimentul zilei |
| Contine cuvinte decupate din reviste, in special din Plai cu boi, cu texte suprarealiste si jucause, intens colorate, alaturate unor ilustratii tematice. Este prima carte scrisa in romana de la plecarea autoarei, in 1987, in Germania. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Herta Muller
Regele se-nclina si ucide
|
|
|
|
Ultimele aparitii
