
|
|
 |
| Serban AXINTE, decembrie 2006, Timpul |
Cartea pare o lectura a operei lui Eugene Ionesco din perspectiva biografiei sale. Interpretarea nu se rezuma insa la corelarea dintre anumite evenimente din viața scriitorului romano-francez si unele aspecte, trasaturi esențiale ale poeticii ionesciene. E mult mai mult decit atit. Matei Calinescu are mereu in vedere triho-tomia autor-opera-receptor. De la fiecare dintre aceste instanțe porneste cite o pista de analiza, care evolueaza pina la un punct independent de celelalte. Dar scopul final e strins legat de ingemanarea, complinirea unghiurilor dinspre care cercetatorul roman priveste catre scrierile lui Eugene Ionesco. Astfel, o descriere a contextului istoric funcționeaza ca un background al celui ce-si facea apariția intr-un mod insolit in literatura romana, pentru ca, dupa relativ puțini ani sa o paraseasca, redefinindu-se ca scriitor francez. |
|
| Gelu IONESCU, decembrie 2006, Apostrof |
Ar mai fi inca multe de spus; iata deci o carte care merita din plin o recunoastere internationala. Aparuta si la Paris intr-o varianta scurtata si mai ales la o editura cu totul obscura, autorul ii priveaza valoarea de o recunoastere internationala. Mi-ar placea ca Matei Calinescu sa intreprinda ceva pentru a corecta aceasta eroare a destinului...  |
|
| Catrinel POPA, 30 noiembrie 2006, Observator cultural |
Cartea ofera cititorului roman de astazi nu numai prilejul de a intelege mai bine o opera si o biografie spirituala plasate, ambele, sub semnul exceptionalului, dar si de a reflecta, o data in plus, asupra complexelor, iluziilor si sanselor culturii noastre. «Obiectul» studiului poate predispune, el insusi, la asemenea reflectii (sa ne amintim ca, inca de pe vremea debutului bucurestean, ambitiile lui Ionescu se raportau constant la standarde universale; cit de lipsite de realism vor fi parind atunci cuvintele tina-rului scriitor care sustinea sus si tare ca, pina si a fi cel mai mare critic roman nu inseamna, in fond, decit a ramine ruda saraca a «intelighentiei» occidentale!). Daca insa «obiectul» este privit, in plus, dintr-un unghi bine ales, cum se intimpla in cazul demonstratiei de fata, axata, in esenta, pe explorarea substratului confesiv al operei dramaturgului francez, reflectia nu poate ocoli aportul unor factori complecsi si ascunsi la conturarea «figurii spiritului creator». |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Matei Calinescu
A citi, a reciti. Catre o poetica a (re)lecturii
|
|
|
|