|
|
 |
| Dan CRISTEA, septembrie 2010, in Luceafarul de dimineata |
 Textele cuceresc nu prin diversitate, ci prin concentrare si redundanta obsesionala. Ileana Malancioiu raspunde mai intotdeauna cu propriile obsesii, cu propriile sfisieri, cu exemple concrete si experiente incercate pe cont propriu. |
|
| Adriana BITTEL, nr. 929, 2010, in Formula As |
| Ileana Malancioiu – probabil stiti – e unul dintre poetii cei mai originali si profunzi ai literaturii noastre, dar si un reper moral, fiindca nu a facut niciodata concesii conjuncturale si a spus transant doar ceea ce a crezut cu adevarat. In timpul comunismului si in lupta cu cenzura a publicat, intre 1967 si 1987, noua volume de versuri, un eseu despre Vina tragica si o carte de critica si memorialistica, Calatorie spre mine insami – toate la fel de valoroase si azi. Dovada ca au putut fi reeditate fara eliminari dupa 1990 – caz, cred, unic in generatia ei de poeti, care, cel putin la debut, au dat si cezarului portia ceruta. Ati in opera de dinainte, ci si in publicistica si eseistica de dupa 1990, Ileana Malancioiu nu si-a scris decat adevarurile ei, adesea incomode, fiindca nu menajeaza pe nimeni ori sint in raspar cu un curent general de opinie din lumea intelectuala. |
|
| Dan CRISTEA, nr. 35, 2010, in Luceafarul |
| Un viitor posibil biograf al marii poete care este Ileana Malancioiu si-ar afla munca de documentare, de stringere de informatii ori de culegere de amanunte existentiale legate de subiectul lucrarii sale usurata sau inlesnita in buna masura de numeroasele interviuri acordate, de dialogurile si conversatiile pe care autoarea Urcarii muntelui le-a purtat de-a lungul timpului (mai ales dupa anul 2000) cu scriitori si deopotriva cu oameni avizati asupra activitatii sale literare. Recursul la memorie se dezvaluie astfel a nu fi doar titlul unui volum continind astfel de convorbiri, dar si o operatiune pusa in scena, provocata de intrebarile si nevoile de cunoastere ale altora. Acest recurs la memorie functioneaza la Ileana Malancioiu grav, serios, solid si precis, asa cum arata, de altfel, toate demersurile care parcurg intreaga sa opera. Raspunsurile poetei la intrebarile care i se pun sunt mereu la obiect, profunde si edificatoare, figurind deja, in insumarea lor, capitole bine conturate de autobiografie, de amintiri si impresii, de note de calatorie, de intilniri si evenimente providentiale, de comentarii si interpretari la volume si poeme din propria opera sau din scrierile altor creatori, de profesiuni de credinta in ce priveste scrisul si poezia, de obsesii si cosmare ori de raportari personale la marile categorii ale constiintei (existenta, identitate, moarte), la religie si credinta, politica si contemporaneitate. Nu gasim in aceste deschideri spre interogatiile altora nimic extravagant, nici spectaculos si nici superficial. Textele cuceresc nu prin diversitate, ci prin concentrare si redundanta obsesionala. Ileana Malancioiu raspunde mai intotdeuna cu propriile obsesii, cu propriile sfisieri, cu exemple concrete si experiente incercate pe cont propriu.
Dar de ce acest titlu, de altfel foarte inspirat, Exercitii de supravietuire? Pentru ca, la fel ca si credinta, scrisul, spune poeta, „mi se pare prin el insusi un fel de moarte a mortii si de inviere a vietii” (p.29). Scrisul constituie, asadar, sursa „exercitiilor de supravietuire”. |
|
| Irina PETRAS, noiembrie 2010, in Apostrof |
| O fisa de observatie plina de sugestii si de semne de intrebare. Nevoia de "ceva simplu si patrunzator" in excelentul interviu acordat Martei Petreu, e ceea ce ramine staruitor dupa lectura cartii: "Nu mi-am dorit, deci, niciodata sa fiu barbat. Am facut ce avema eu de facut. " Da. Ceva simplu si patrunzator. |
|
| Stelian TURLEA, 19 august 2010, in Ziarul de duminica |
| O carte in care au fost adunate eseurile scrise deupa aparitia volumului A vorbi intr-un pustiu, adica incepand cu 2003, interviurile acordate in aceasta perioada, conferinta despre vina tragica sustinuta la Teatrul National din Bucuresti. Majoritatea apar pentru prima oara in volum. „Ar mai fi de spus ca in poemul inedit de pe prima pagina e revelata iluzia trecerii firesti din lumea asta in cealalta si inapoi, care constituie una dintre obsesiile mele de totodeauna. Desi e compus din lucruri diferite, acest volum e mai unitar decit ar putea sa para la prima vedere.” |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 14 octombrie 2011, in Observator cultural, nr. 596 |
Ileana Malancioiu […] e o constiinta vie si mereu asaltata de chestiunea suferintei; si un scriitor care nu poate, pur si simplu, sa scrie relaxa(n)t si hazos, fara complicatii torturante, fara probleme irezolvabile comunicate cu tot cu nodul lor incilcit gindirii cititorului. Ileana Malancioiu are un ucigator sarcasm polemic; (...) Insa umor nu are deloc: sau are, dar numai in viata de zi cu zi, nu si in scrisul de noapte cu noapte. Pentru ca umorul ar destinde si ar relativiza ceea ce, la acest mare poet contemporan, trebuie sa ramina tensionat si central.
[…] La limita, o pot contrapune pe autoarea acestor foarte pregnante si autentice Exercitii de supravietuire unui mod romanesc de a fi: e grava fara sa fie bombastica, tragica fara retorism si vaicareala, atenta si sensibila la suferinta celuilalt, privind moral, iar nu tranzactional lumea si societatea in care traieste. |
|
| Ion VLAD , 1-15 mai 2011, in Tribuna, nr. 208 |
| Interviuri si articole consacrate cartilor si oamenilor, confesiuni si interventii directe in contemporaneitate, sumarul volumului Exercitii de supravietuire e indirect sau (de ce nu) direct o replica a unui intelectual la interventii suburbane sau agramate, grabite si dubioase, este proclamarea valorii creatiei („... scrisul mi se pare prin el insusi un fel de moarte a mortii si de inviere a vietii”), iar Mihai Eminescu, G. Bacovia, Serghei Esenin, Edgar A. Poe, Baudelaire, Rilke si, peste toti, lumea eterna a lui F. M. Dostoievski protejeaza vocea poeziei si a meditatiei. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ileana Malancioiu
Crima si moralitate. Eseuri si publicistica
|
|
|
|
Ultimele aparitii
