|
|
 |
| Ana-Maria ONISEI, 9 iulie 2005, Suplimentul de cultura |
 Constructia literara este grafica, in tuse puternice, fara elemente inutile de decor. Houellebecq mizeaza pe pasaje puternice, revoltate, iar background-ul elaborat i-ar fi taiat din reactia arida si acida pe care o intentioneaza. E incomod in ceea ce priveste decaderea Vestului intr-o orgie a consumerismului, parasirea crestinismului, influenta distructiva a perioadei saizeciste, inmormintarea spiritului sau demistificarea erosului. Nu-ti produce o revelatie, dar iti stirneste revolta si indignarea. |
|
| Bogdan PERDIVARA, 8 ianuarie 2006, Evenimentul zilei |
| Extinderea domeniului luptei contine majoritatea temelor si obsesiilor din cartile cunoscutului autor francez. Blocajul de comunicare, alienarea, criza sexualitatii occidentale apar vazute prin ochii unui informatician de 30 de ani, caruia blazarea i-a inlocuit aproape cu totul dorinta de a trai. Calatorind intre Paris si provincie, el va avea ocazia sa observe si sa descrie cu amaraciune lupta lipsita de sens a semenilor sai pentru succesul dat de bani sau pentru putina placere, totul intr-un sistem concurential, mecanicizat, lipsit de afectiune, care le propune nefericire vesnica celor mai multi dintre oameni, condamnati la un trai mediocru intr-o lume de «cadre medii». Pesimista, melancolica si, in acelasi timp, extrem de umana chiar si in cele mai dure sentinte ale sale, cartea l-a adus in atentia publicului pe scriitorul francez. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 29 iulie 2005, Dilema Veche |
| Intr-adevar, gasim aici conturate majoritatea elementelor tipic houellebecqiene: acelasi personaj singuratic (de data asta, un «analist programator la o firma de servicii informatice») care consemneaza vidul existential, instrainarea, mimarea trairii, plictisul occidental, erotismul apatic etc., criticind ultraliberalismul, terapiile psihanalitice (deocamdata nu si Islamul sau feminismul) si povestindu-si dezinvolt reprizele de plins sau voma. Romanul acesta are insa si ceva numai al lui, si anume o doza consistenta de ludic (de plida, cele trei «fictiuni animaliere» presarate in carte si care dau unor digresiuni eseistice, altminteri grave, alura unui hodoronc-tronc foarte simpatic). Iar uneori, debutantul Houellebecq are de-a dreptul umor. Merita sa-l cititi, ca sa vedeti ce-a pierdut. |
|
| Claudiu KOMARTIN, 26 august 2006, Adevarul literar si artistic |
| Autorul denunta in cartile sale intreaga regie mediatica a simulacrelor din lumea contemporana, apasind dintr-o perspectiva nihilista pe problema sexualitatii fara restrictii intr-o societate cea capitalista in care indivizii beneficiaza de un confort si de o securitate fara precedent in istorie. Cu toate acestea, singuratatea dureroasa si o spaima permanenta de viata (sau, mai exact: de propriul vid existential) a personajelor principale fac din aceasta lume un loc aproape imposibil de indurat. Houellebecq scrie, in esenta, despre un spatiu in care au fost demontate toate complexele, oprelistile morale, dar si toate aparentele ce faceau suportabile esecurile personale si marasmul unei existente in care dragostea le este tot timpul refuzata oamenilor. si asta fiindca iubirea, pe care orice fiinta umana si-o doreste, cu abandonul, generozitatea si dedicarea pe care le presupune, nici macar nu exista, intre barbat si femeie deschizindu-se un hau pe care nimic nu il poate umple. |
|
| Stela GHETIE, 11 martie 2006, Adevarul literar si artistic |
| E o carte de o luciditate infricosatoare, pe care unii ar putea-o caracteriza drept patologica. Exista in ea, in inima din care vine, o contractie patetica care aminteste de observatia lui Emil Cioran ca, daca cineva ar simti pret de o singura, infima fractiune de secunda toata durerea din lume, acela ar fi pulverizat. Oamenii nu sint nefericiti, desi ar trebui sa fie. Cum reusesc ei sa se mentina la suprafata, sa zimbeasca, sa cumpere biscuiti Cadbury, sa duca vieti profesionale active, sa faca turism, sa discute despre automobile, sa para asadar multumiti, cel putin cind nu sint singuri, intr-o lume bazata pe seductie si dominatie, e un mister, e chiar misterul pe care naratorul Extinderii incearca sa-l dezlege. Daca ar reusi, am fi cu totii, poate, mai autentici. Iar monologul personajului-narator incaleca granita dintre nebunie si adevar cu o detasare disperata care e mult mai mult decit un fel paradoxal de a vorbi. |
|
| Adina DINITOIU, 1 septembrie 2005, Observator cultural |
| In cartile lui Houellebecq este, dincolo de triumfalismul tehnologic si milenarismul negru, si multa – ca sa spun asa – poezie a sfirsitului, un lirism deopotriva apocaliptic si minor, care deplinge sfirsitul iluziilor, al iubirii (romantice), al umanitatii, in tot ce are ea caracteristic si marunt, al individului si al speciei. Extinderea domeniului luptei inseamna, cu alte cuvinte, extinderea luptei din planul economic la domeniul sexual, un domeniu la fel de imperios si de ierarhizant in societatea capitalista. Un ratat sexual este practic scos din joc, indiferent de succesele sale profesionale. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adriana Babeti, F.M. Dostoievski, Mircea Mihaies, Mircea Nedelciu, Michael Cunningham, Michel Houellebecq
Pachet promotional Top 10+ (25-28)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
