 |
| Marius CHIVU, 25 august 2004, Romania literara |
 Textul face mai vizibila cautarea si uimirea de sine, inspre autogenerarea in multiple invelisuri a miezului tare identitar care, imposibil a se infatisa unic si unitar, se ascunde la nesfirsit sub propriile straturi. |
|
| Simona POPESCU in interviu cu Iolanda MALAMEN, 20 august 2005, Ziua |
| Cine nu se indoieste de el ca scriitor? Incerc sa transform indoiala in aliat sau, cum am citit undeva, «lucrez» cu acel fel de indoiala in care ezitarea si decizia se maruntesc in granule – e o indoiala «atomizata», «corpusculara», cum se spunea in cartea aceea. Scrisul e un fel de energie. Nu te poti indoi de existenta unei energii, adica de ceea ce simti, poti doar sa te indoiesti de felul in care stii sa te bucuri de ea, sa o folosesti, sa o conservi, sa o transferi, sa o faci sa creasca. Ma indoiesc citeodata, de pilda, de felul in care scriitorul care sint traduce conglomeratul de senzatii, de pre-simtiri (ale corpului si mintii) pe care-l numesc, in lipsa unui alt cuvint, «mesajul» meu. Si-atunci stau si lucrez la «traducere», fraza cu fraza, cuvint cu cuvint, pina cind imi prinde vocea, energia, pina face priza cu ele... |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
