Volum realizat in coeditare cu Editura Unitext.

Traducere de Ileana Littera.

Spatiu oferit celor morti pentru reintilnirea cu cei vii, spatiu dispus sa intimpine fantomele si sa-si masoare puterile in incercarea de a le reprezenta, acesta este teatrul despre care ne vorbeste cartea de fata.

Pentru a afirma permanenta unei viziuni despre teatru ca arta careia fantoma ii reveleaza miezul ascuns, Monique Borie si-a propus sa parcurga in analiza sa un traseu jalonat de repere exemplare, de la marile forme teatrale istorice – tragedia greaca, dramaturgia shakespeariana si teatrul no japonez – la marile opere fondatoare ale modernitatii – semnate de Maeterlinck, Strindberg, Ibsen sau Pirandello – si la proiectele cele mai radicale ale scenei secolului XX – Craig, Artaud, Genet si Kantor.

Figura prin excelenta a prezentei invizibilului in vizibil, fantoma cristalizeaza imaterialitatea fantomalului si materialitatea statuii ori a manechinului, punind astfel in evidenta apartenenta corpului actorului – ca, de altfel, a intregii realitati teatrale – la un interstitiu a carui explorare datoreaza mult contributiilor antropologiei.

Dialog intre umbre moderne si modele ale trecutului, cartea se apleaca asupra unui teatru ce sta sub semnul indoielii. Indoiala fertila a unui indeterminabil, a unei indecizii: iluzie sau adevar, suspiciune sau incredere? Caci ce altceva este aici fantoma, daca nu generatoarea unor intrebari nelinistitoare, dar fundamentale pentru definirea esentei teatrului?