 |
| Cristina CHEVERESAN, 24 iunie 2003, Orizont |
 ...un roman exceptional despre arta, suflet, nuante, devotament si conspiratie, magie, durere si eternitate.
Textul, prin excelenta vizual, creste in paralel cu tusele delicate ce alcatuiesc misterul existentei; suferinta nu se urla, disparitia nu se boceste, dragostea nu se declara, pasiunea nu se consuma. In urma lor ramine cicatricea unui cutit apasat in tacere in podul palmei, la moartea sufletului pereche. In urma cartii ramine vocea unei fete cu ochii mari si buze intredeschise: ĞDupa asta am inceput sa privesc cu insistenta lucrurileğ (p. 150). |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
