|
|
 |
| Mihaela BUTNARU, septembrie 2007, pe www.pravaliaculturala.ro |
 Romanul fetei din casa vagon a inceput, pentru mine, cu sfirşitul. Ma pierdusem oricum intr-o lume textuala halucinanta, unde fiecare punct «real» de sprijin era pus la indoiala si apoi darimat de urmatorul, fara a se vedea vreun final al acestei nesigurante. Intr-un decor provincial, care nu arata vreo perspectiva de evadare, desi se asteapta o iesire, un spatiu mai larg, se petrece una si aceeasi poveste, pe care personajele o traiesc de mai multe ori, fiecare pentru sine si fiecare pentru celalalt. |
|
| Olga STEFAN, nr. 1-2/2007, in Echinox |
| Structurata in trei parti, Fata din casa vagon este incitanta nu atit ca intriga, actiune, tensiune, ci la nivel de emotie, traire si echilibru intre formula discursiva aleasa si continutul fals (auto)biografic, autoarea mizind mult pe analogii, descrieri, intruziuni in spatiul imaginativ destul de putin feeric al copilului de tip «bastard oedipian», cel incoltit de realitate si de formele ei grotesti, brutale. O invalmaseala de stari, contrastele si jumatatile de imagini, ca privite de dupa o perdea groasa, tesuta din metafore si supozitii tirzii, fac reteta unui text care se construieste cu luciditate si responsabilitate, in redarea echilibrata a aspectelor de ordin etic, dar si a fragmentelor spectaculoase. |
|
| Ana Maria SANDU in interviu cu Ana CHIRITOIU, noiembrie 2006, Noua literatura |
| Cit adica din mine e in textul ala? Niciodata nu poti lua o foaie de hirtie si sa tragi linie si sa zici ca asta e adevarat, asta nu. Cred ca ar putea fi cel mult amuzant. iti dai seama ca pleci de la «un fapt» adevarat sau care seamana cu ce ti se intimpla, cu ce traiesti. Dar, la un moment dat, chestia aia te duce in cu totul alta directie. Si chiar ai senzatia ca te ia apa si nu mai stii exact unde ajungi. Da, e si ce traiesc in cartile mele. Mai ales cind faci poezie, nu are cum sa nu fie. Depinde foarte mult de ce scrii. Autenticitatea e un concept de teorie literara. Nu stiu daca asa se poate pune problema. Chiar e multa teorie aici. Uneori tot autenticismul asta e cea mai pura fictiune. |
|
| Stefan FIRICA, mai-iunie 2007, in aLtitudini |
| Salutat inca de la aparitie in cronici elogioase, comentat cu o mare atentie de care putine romane s-au bucurat, Fata din casa vagon a sfirsit anul trecut pe un loc fruntas in clasamentele anuale ale multor critici. Pe buna dreptate, a fost considerat un eveniment editorial 2006, alaturi de Teodosie cel Mic, Derapaj, Baiuteii si alte citeva. |
|
| Alina HORDILA, mai-iunie 2007, in aLtitudini |
| Romanul este construit ca un castel din carti de joc, din care, daca se ia o carte, se pierde coerenta intregului, cistigata treptat, in drumul pina la ultimul vagon. |
|
| Stefan FIRICA, iunie 2007, in aLtitudini |
| Salutat inca de la aparitie in cronici elogioase, comentat cu o atentie de care putine romane s-au bucurat, Fata din casa vagon a sfirsit anul trecut pe un loc fruntas in clasamentele anuale ale multor critici. Pe buna dreptate, a fost considerat un eveniment editorial 2006, alaturi de Teodosie cel Mic, Derapaj, Baiuteii si alte citeva. Cu invitatia la Budapest First Novel Festival, romanul intra, iata, si in vizorul editorilor straini si aspira la o traducere intr-o limba europeana. Privilegiul acesta l-au obtinut deja, din «generatia tinara», Cecilia Stefanescu, Dan Lungu sau Florin Lazarescu. Dincolo de diferentele inerente, nota comuna intre autorii enumerati mai sus ar fi renuntarea benevola la o nota localista, strict «romaneasca», si arborarea, in schimb, a unei identitati regionale, est-europene, usor translabile si in alte orizonturi. Asadar, un prim profil al literaturii romane actuale incepe sa se intrevada si de dincolo de granite si primenirea imaginii noastre culturale prin «lansarea la apa» a unor scriitori tineri de viitor nu are cum sa fie un lucru rau. E limpede ca selectarea romanului Anei Maria Sandu (de catre un juriu din care au facut parte Mircea Cartarescu, Dan C. Mihailescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai) a avut in vedere maturitatea formulei epice, surprinzatoare la o debutanta in proza, cunoscuta pina acum mai ales pentru cel de-al doilea volum al sau de poezie, Din amintirile unui Chelbasan (2003). Indiferent ce comentarii a atras din partea diversilor recenzenti, structura narativa rasturnata a cartii a uimit pe toata lumea, nu doar pentru rafinamentul, dar si -ceea ce e chiar mai important - pentru firescul ei. |
|
| Alina HORDILA, iunie 2007, in aLtitudini |
| Dupa volumul de versuri Din amintirile unui Chelbasan, publicat in 2003, Ana Maria Sandu revine, in 2006, cu o noua carte, de data aceasta un roman, observat si citit de multi. Fata din casa vagon beneficiaza de o prefata scrisa de Mircea Cartarescu, pe care autoarea il intilnise la cenaclul tinut de acesta la Literele bucurestene. Si lui, ca si altor cititori care isi impartasesc impresiile pe diferite bloguri, i-a placut cartea. Intregul roman e unul poetic, de un lirism expresionist, in unele pasaje si e construit ca un castel din carti de joc, din care, daca se ia o carte, se pierde coerenta intregului, cistigata treptat, in drumul pina la ultimul vagon. |
|
| Ana Maria SANDU, in dialog cu Andra ROTARU si Marius CHIVU, iulie, 2010, in Dilemateca |
| Despre Fata din casa vagon s-a zis ca ar fi un roman destul de poetic. Imi place sa cred ca forma textelor mele e mobila, felul in care vad si simt lumea ramine acelasi, indiferent ca e vorba despre «proza» sau despre «poezie». In mintea mea, Fata din casa vagon incepe acolo unde se termina Chelbasan... De aceea, poate, in primele pagini ale romanului se simte ceva din lumea/vocea din prima mea carte. |
|
| Simona SORA, februarie 2007, Dilemateca |
| In Fata din casa vagon, adevarul biografic minimal e inlocuit, intr-un mod ingenios si organic, cu adevarul literaturii. Aceasta este solutia Anei Maria Sandu de surclasare poetic-narativa a biografismului fatal si minimal al unei parti importante a generatiei sale. |
|
| Andrei TERIAN, 7 decembrie 2006, Cultura |
| Principala reusita a cartii – femeile din romanul Anei Maria Sandu sint prizonierele unui cerc vicios, scrijelit de stiletul nemilos al fatalitatii. Mamele isi transmit fiicelor nu atit niste trasaturi genetice, cit mai degraba un hybris de familie, o harta a calvarului. De altfel, acest sentiment apasator explica si fluidizarea discursului, care tinde sa topeasca vocile si identitatile personajelor intr-un continuum narativ. Astfel incit in Fata din casa vagon povestesc nu atit femeile, cit feminitatea insasi, care ne livreaza de fiecare data acelasi scenariu sumbru. Si, cum o atare schema cunoaste doar modulatii de conjunctura, e de inteles de ce naratoarele nu-si prea bat capat cu gestionarea «istoriei»: pentru ca, indiferent de unde am porni, dupa ce strabatem culoarele intortocheate ale trecutului familiei, o sa ajungem tot acolo – la trauma originara a clanului, fie ca aceasta se exprima prin tradare, nebunie sau moarte. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ana Maria Sandu
Omoara-ma!
|
|
|
|
Ultimele aparitii
