|
|
 |
| Bianca BURTA-CERNAT, 21 decembrie 2006, Observator cultural |
 O poezie stranie, angoasanta inconjoara romanul Anei Maria Sandu ca un halou. Un roman cu contururi fluide, inselatoare, in armonie cu fluiditatea fantasmelor care bintuie mentalul chinuit al personajelor. Temerara coborire in subteranele miloase ale sufletului, Fata din casa vagon este o partitura remarcabila in care se intilnesc condeiul de poeta al Anei Maria Sandu si reala sa vocatie pentru fictiunea psihologizanta. |
|
| Ana-Maria POPESCU, 21 decembrie 2006, Observator cultural |
| Constructia romanului si fragmente consistente din text tradeaza cultura cinematografica a autoarei si pasiunea acesteia pentru film: povestea este intrerupta de stop-cadre si gros-planuri asupra personajelor si scenelor semnificative. Si apar chiar trimiteri in text la lumea cinemaului si a camerei (foto sau de filmat): «Nu mai apuca sa-i raspunda, ca se face intuneric si ecranul cit un cearsaf mare, de plapuma, ii acopera. Genericul filmului clipoceste si imaginile o absorb cu totul». Tot asa, lumea din romanul Fata din casa vagon te absoarbe si ramii cu impresia ca ai vazut cel mai frumos film din lume. Si cu gustul amar al tristetii unui destin traumatizant. |
|
| Adina DINITOIU, 21 decembrie 2006, Observator cultural |
| Drama/trauma perpetuata individualizeaza puternic acest roman poetic, halucinant, sofisticat si «feminin» (exista cel putin inca trei personaje feminine enigmatice, lasate in suspans, Tasia, Nina si Rozi), topind influentele posibile (Simona Popescu, Mircea Cartarescu). E atit de puternica, incit inlatura chiar si obiectia la adresa temei abordate, copilaria si perspectiva infantila (destul de uzate deja). E, cu siguranta, unul din cele mai bune romane ale anului care se incheie. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 10-16 noiembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Poezia, considerata a fi cea mai sincera dintre arte, cere intotdeauna perfectiunea, pe cind romanul tolereaza paginile imperfecte. Indraznesc sa spun ca Fata din casa vagon, de Ana Maria Sandu, este un roman care atinge uneori sinceritatea poeziei. Fata din casa vagon este un roman despre femei si cu femei, masculinitatea fiind, de cele mai multe ori, reprezentata de personaje grotesti, de monstri sau violatori cu gheare, de betivi sau scandalagii. |
|
| Ana-Maria SANDU, 10-16 noiembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Cu Fata din casa vagon a fost un pic altfel, mi-a fost foarte teama ca n-o sa fiu in stare sa construiesc povestea. De asta m-am si apucat de scris abia dupa ce stiam ce vreau sa fac pina la sfirsit. Cred ca Fata... incepe acolo unde se termina Chelbasan. Imi imaginez ca am pastrat doar cruzimea si candoarea. Si mi se pare ca romanul e, pe undeva, mai poetic decit cartea mea de poezie. Pentru ca mi-am ales o structura care sa-mi permita sa construiesc primele doua povesti, ca apoi sa le arunc in aer fara nici cel mai mic regret. Uite, nu m-am gindit pina acum, dar o posibila interpretare a Fetei din casa vagon ar putea fi chiar asta: batalia din mintea mea intre poezie si proza... |
|
| Simona SORA, , Dilema Veche, nr. 150 |
| Cu romanul acesta neasteptat si dens, poeta autentica si foarte personala de pina acum a devenit una dintre cele mai originale si mai interesante prozatoare din literatura noastra de azi. |
|
| Alexandru MATEI, , Time Out Bucuresti, nr. 19 |
| Fata din casa vagon este un romn al memoriei copilariei, cu o incarcatura de stranietate si drama careia nu este usor sa-i faci fata. Decantarea are loc incet: povestea nu este atit a Inei, personaj-martor, ci a mamei sale si a tatalui, o mama frumoasa si nefericita si un tata betiv, cartofor, violent, balaur pentru Ina si povara pentru nevasta. Ana Maria Sandu este, asemenea citorva scriitoare tinere, dintre care le vom numi pe Simona Popescu si pe Cecilia Stefanescu, in primul rind, poeta. Poeta, autoarea insista enorm pe voce. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ana Maria Sandu
Omoara-ma!
|
|
|
|
Ultimele aparitii
