
|
|
 |
| Florina PARJOL, octombrie 2007, in Dilemateca |
Gilles Lipovetsky face figura de filosof si sociolog cu mare priza la public. Scrie frumos, calofil, atrage prin turbioanele stilistice cu care isi transforma temele abordate, aride si savante, in subiecte-vedeta, intrigante si fascinante deopotriva. E, fara indoiala, vorba de un talent scriitoricesc pus in slujba unei metode riguroase, stiintifice, si de avantajele (sau dezavantajele) care decurg de aici: sociologul insoliteaza la nivel expresiv, scrie colorat, dar isi asuma riscul descalificarii, cind e cazul, tocmai pentru ca plateste tribut prozei, depasind astfel limitele jargonului sociologic. |
|
| Petru VAIDA, nr. 6, 24 iulie 2007, in Bucurestiul Cultural |
Rezultatul cel mai recent al unor preocupari de decenii, cartea filozofului si sociologului francez Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxala. Eseu asupra societatii de hiperconsum, isi propune sa ofere o imagine echilibrata si cuprinzatoare a societatii de consum de astazi, care sa evite atit "diabolizarea" ei, cit si o prezentare in roz. Volumul se caracterizeaza prin predominarea aspectului descriptiv asupra celui normativ, intemeindu-se pe un vast material documentar, pe rezultatele cercetarilor sociologice, pe date statistice. Lipovetsky prezinta pe larg criticile care s-au adus societatii de consum, abordindu-le diferentiat, respingindu-le pe cele pe care le considera neintemeiate pe fapte, recunoscind partea de adevar a altora. |
|
| ***, nr. 17, 26 aprilie 2, Capital |
O lectura extrem de interesanta pentru marketeri si specialistii in comunicare. |
|
| Ana CHITIROIU, aprilie-mai 2007, in Noua literatura |
Prima parte a cartii incearca o circumscriere a subiectului. Cu aceasta ocazie ne e dat sa constatam cit de prezent este consumul in viata noastra de zi cu zi si sa exploram modurile prin care a ajuns acolo. De la strategii de marketing la emotii individuale, procesul trezirii dorintei trece prin hedonism radios, turbo-consumerism, hipermoment, zapping, eclectism si alte sintagme seducatoare. |
|
| Marius VASILEANU, 24 aprilie 2007, Adevarul |
Autorul face o ampla analiza a spiritului consumerist care a explodat in ultimii ani. Aceasta a fost posibila in momentul in care au fost parcurse fazele importante ale capitalismului de consum. Iata doar citiva dintre vectorii principali care au sprijinit aceasta noua realitate: marca fabricii, ambalajul, publicitateamarile magazine, consumulemotional. In studiu vom gasi si alte citeva elemente importante precum: diferenta dintre consumatorul «pofesionist» si consumatorul anarhic ori analiza celor citeva obsesii ale societatii de conbsum – obsesia performantei, exacerbarea simturilor, indistria sexului. Viata profesionala eclipseaza din ce in ce mai mult viata privata, de aceea cautarea «intelepciunii» in formele ei degenerate este, considera autorul, una dintre ultimile iluzii ale lumii in care traim. |
|
| Mihai IOVANEL, 21 aprilie 2007, Gandul |
Ca un «eseu asupra societatii de hiperconsum» se prezinta cartea lui Lipovetsky. Un adevarat show in care iconurile si glamour-ului epocii consumiste li se taie curentul, pentru a fi desfacute in bucati. Daca sinteti de stinga, veti lua extazul; daca sinteti de dreapta, cu atit mai rau pentru voi. |
|
| Alin IONESCU, 19-25 septembrie 200, in Academia Catavencu |
Teoria lui Lipovetsky e destul de simpla: de citiva ani, omenirea a intrat intr-o noua etapa a capitalismului mondial, caracterizata de aparitia hiperconsumerismului si de transformarea radicala a tuturor aspectelor vietii. Rezistenta hiperconsumerismului la diversitate comerciala tinde sa atinga nivelul maxim admis, iar hiperabundenta de produse sa creeze angoase nebanuite. Lipovetsky incearca sa evalueze toate aceste mici nenorociri ale unui Narcis care nu se poate stapini in a se admira la fiecare zece secunde in oglinda sociala a produselor. |
|
| Sorin LAVRIC, 11 mai 2007, Romania literara |
 Marea virtute a lui Lipovetsky este ca nu cade in ispita nici uneia din viziunile catastrofice ce sint invocate de obicei atunci cind se pune problema viitorului pe care il poate avea o societate care si-a facut din consum valoarea suprema. Iar daca nu impartaseste o viziune apocaliptica este fiindca insasi tehnica narativa de care face uz ii imprumuta o optica a inlantuirii perpetue. Gratie ei, chiar si lucrurile ce par definitive nu sint de fapt decit momente in cursul unei evolutii al carei deznodamint nu il cunoaste nimeni.  |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gilles Lipovetsky, Jean Serroy
Ecranul global
|
|
|
|