|
|
 |
| Alina PURCARU, 9 martie 2009, in Cotidianul |
 Personajele ca Firmin isi incep povestea regretind ca nu sint oameni si, cind ajung la ultima replica, traiesc deja drama celui mai pesimist dintre ginditorii care si-au incruntat vreodata fata la lumea pe care au incercat s-o inteleaga. Sam Savage nu inventeaza nimic aici, personajul are deja rude in literatura. Scriitorul american doar il ajusteaza pe Firmin la lumea de azi, asa ca-l face si amuzant, si critic, si induiosator, si cinic, si tonic, dar si atins de puseuri de scepticism. E un personaj prietenos, care te tine in carte pret de citeva ore in care o citesti. Chiar daca e indragostit de vedetele de cinema (aproape la fel de aprins ca de scriitorii cu S, cum le zice el), Firmin nu e un personaj hollywoodian. Cel mai credibil detaliu al lui e tristetea, genul de tristete pe care doar cititorii maniaci, in momente de siguratate disperata, o pot impartasi. |
|
| Florentina CIUVERCA, 6 martie 2009, in Evenimentul zilei |
| E un elogiu adus vietii traite prin lectura, prin fictiune, dar si o cronica nostalgica a unei lumi (si mai ales a unei atmosfere) disparute. Unele pasaje din carte au forta filmica si savoarea unor scene din Ratatouille… |
|
| Iulia POPOVICI, 5-11 martie 2009, in Observator cultural |
| Despre ce vorbeste si cui, totusi, acest text, emotionant prin forta apelului la memoria lecturii, cea a detaliului descriptiv (operatiune de arheologie mentala ce scoate la iveala harta subiectiva a Bostonului saizecist) si a efectului de alienare (comportamentul uman vazut prin ochii cuiva care nu poate apela la propria experienta si inteligenta emotionala pentru decodarea lui)? Firmin e aproape un scenariu de benzi desenate (pentru care schitele ce insotesc toate editiile cartii sint un fel de „plan initial“) care n-ar putea niciodata deveni asa ceva. Poate parea paradoxal, dar nu e. Dincolo de tehnica atit de frecventata a alegoriei („iara prin tigani se inteleg si altii“, nu-i asa?), care face, ea insasi, parte din complexa retea de referinte literare aduse in pagina de Savage, romanul lui e unul pentru adulti, scris ca sa ramina intre doua coperte, o pledoarie pentru eternitatea Bibliotecii si pentru imperativul memoriei. In vocea prea putin „serioasa“ a unui animal omeneste dispretuit se ascunde tristetea prabusirii canoanelor in acelasi ritm cu cea a vechilor cladiri, facind loc blocurilor dezvoltate durabil si tirajelor de buzunar cu destinatia finala: tomberon. |
|
| Cristian PATRASCONIU, 31 martie 2009, pe patrasconiu.blog.cotidianul.ro |
| E o carte delicioasa si e numai buna de citit si in week-end, si in timpul saptaminii, si in concediu, si la lucru (pe sub masa sau in pauza de masa), si stind in pat, si stind la masa, si in parc, si in fotoliu, samd. Cred ca se citeste si pe nerasuflate. |
|
| Alin VARZARU, 25 martie 2009, in Academia Catavencu |
Ce ciudat e sa citesti carti deprimante bune. Te deprima in timp ce te fac, intr-un fel straniu, foarte fericit. Cind termin o astfel de carte, zimbind, mi-as putea trage un glonte in cap, daca as avea o arma in casa. Firmin, despre ea e vorba.
Firmin e o Metamorfoza noua, o alta parabola despre singuratatea omului si despre imposibilitatea de a comunica, doar ca e cu sobolan in loc de gindac. Si iar am lacrimat, fir-as al naibii. Sa nu uit: are si niste superilustratii extraordinare, care devin din ce in ce mai simpatice pe masura ce avansezi in corpul cartţii. Cu cit cunosti sobolanul mai bine, cu atit incepi sa te recunosti in sobolanul bleg, cu capul mare, din desene. Si mai e ceva: s-ar putea sa va enerveze avalansa de referinte livresti, mai ales in prima jumatate a cartii. E ca si cum autorul, inainte de a muri literatura, isi mai aduce o data aminte de toate cartile bune, de personajele literare memorabile, le mai invie si mai crede o data in frumusetea lor vesnica. Cartea asta cu sobolani pare o carte despre sfirsitul literaturii. Dar, de fapt, prin ea, literatura se naste din nou. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 23-29 aprilie 2009, in Dilema Veche |
Va fi o poveste trista, cu deziluzii si demolari, insa mereu simpatica prin optica acestui damnat nostim pentru care o frunza de salata are „gust de Jane Eyre“, iar otrava de sobolani - cel al unei „combinatii de brinza Velveeta, asfalt fierbinte si Proust“. Firmin e sobolanul de librarie aflat la antipodul imaginii standard despre soarecele de biblioteca. Istoria lui, trecuta prin praful cartilor, are intensitatea unor patimiri aproape rusesti si tonul lui Oblio.
Un cocteil Obliov asadar, dulce-iute-amarui, de degustat pe indelete. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 17 aprilie 2009, la in Omul care aduce cartea (PRO TV) |
| Un roman cit se poate de hazliu, delicios, inventiv, spumos… |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sam Savage
Tipatul lenesului
|
|
|
|
Ultimele aparitii
