
|
|
 |
| Ovidiu PECICAN, martie 2008, in Cuvantul |
Intreprindere de eruditie si rezultat al unei fervori carturaresti meritorii, cartea care cuprinde cele doua carti – paradox aparent, cu justificari de ordin cantitativ – ofera delicii de lectura si mareste referintele iubitorilor culturii medievale, marcind si prezenta unei tinere savante invecinate cu Mihaela Timus si Miruna Tataru-Cazaban. |
|
| Stefan FIRICA, martie 2007, in aLtitudini |
Fiziologul (redactat pentru prima oara in greceste pe la sfarsitul secolului II, cu autor incert, desi atribuiri au fost destule, inclusiv catre Aristotel si regele Solomon!) poate fi citit astazi, dincolo de grila literaturii sacre, ca un fabulos indreptar pentru cunoasterea simbolisticii animaliere (dar si vegetale, minerale…) din cultura europeana a ultimului mileniu.
Mai putin cunoscuta, desi poate oferi multe delicii degustatorului de literatura moderna buna, este cea de-a doua scurta opera inclusa in volum, Bestiarul iubirii. Richard de Fournival, un mare teolog, medic si poet al amorului curtean de secol XIII, preia imaginarul alegoric din Fiziologul si il laicizeaza pentru a-l aplica descrierii iubirii. |
|
| Alexander BAUMGARTEN, ianuarie 2007, Dilemateca |
Fiziologul latin este cel mai important text de la care s-au ramificat, in manierea unui gen literar, cartile despre animale, comune si fantastice, produse de Evul Mediu. Acest gen de text a configurat locul animalelor in viziunea despre natura a teologiei morale crestine sau, mult mai mult, a conferit granite imaginare lumii omului medieval. Urmind firul acesta, putem intelege si de ce omul modern a plecat spre lumea noua luptind cu propriile spaime, pe care le astepta sa iasa din ocean amenintindu-i corabia, dar si, simultan, de ce imaginarul ne da consistenta granitelor unei lumi in care sensul ne apare totdeauna ferm. |
|
| Andrei CORNEA, ianuarie 2007, Idei in dialog |
Textul romanesc al Fiziologului latin suna impecabil; curge fara opinteli nici la modul arhaizant, nici neologizant (mai ales primul risc era major in aceste cazuri) si devine o lectura fermecatoare, nu doar instructiva. Cit despre Bestiarul iubirii al lui Richard de Fournival, aici lectura e cu adevarat captivanta. Registrul stilistic, diferit fata de cel din Fiziolog si bine echivalat in traducere, este cel al atmosferei curtenesti a secolului al XlII-lea – cultivata, rafinata, alerta si ironica deopotriva, iar versiunea romaneasca reuseste sa asume muzicalitatea francezei medievale. |
|
| Elisabeta LASCONI, 19 ianuarie 2007, Romania literara |
Cartea compusa din cele doua scrieri este o editie remarcabila, utila atit specialistilor din domeniile umaniste, cit si insilor pasionati de multiple aspecte ale spiritualitatii, cuprinde nu doar sursa gindirii simbolice europene, ci si un studiu absolut fascinant, dens si plin de idei. Notele contin informatii variate, de la cele strict lexicale, pertinente, la o deschidere de o mare anvergura intelectuala. Cititorul, de o inocenta autentica, mai mult decit cunoscatorul rafinat, traieste bucuria si surpriza unei intilniri cu alta gindire decit cea pozitivista a ultimelor doua secole, revine la radacina lucrurilor. Animalele ale caror obiceiuri sint descrise si descifrate alegoric nu apar toate intr-o disciplina numita zoologie, ele au alte atribute si semne distinctive, cind nu sint cu totul fabuloase. Animalele devin pilde ale iubirii curtenesti, fiecare ilustreaza natura femeii sau cea a barbatului cuprinsi de iubire, sau, de cele mai multe ori ale iubirii insesi. O hermeneutica a iubirii se dezvaluie cititorului din zilele noastre, uluitoare prin subtilitatea si finetea observatiilor privind comportamentul partenerilor prinsi in legaturi amoroase. |
|
| Sorin LAVRIC, 1 decembrie 2006, Romania literara |
Toate alegoriile din Fiziologul latin vorbesc despre mintuirea sau damnarea credinciosilor, despre diavolul in stapinirea caruia se afla aceasta lume sau despre puterea Iui Iisus Hristos. Mai toate contin citate din Biblie sau fac trimitere explicita la secvente, parabole sau episoade biblice. Fiind apologetic prin chiar natura lui, textul este totodata misionar prin emulatia crestina pe care pesemne ca o stirnea in mintea credinciosilor. Si este cit se poate de probabil ca Fiziologul latin sa faca parte din acele texte menite a crestina cultura pagina de sorginte greceasca. Asadar crestinarea se facea prin preluarea motivelor pagine si prin topirea lor intr-un cadru de interpretare ce descindea din spiritul religiei celei noi. Piha si stiinta greceasca, cea dedicata cunoasterii naturii propriu-zise, putea fi supusa unui astfel de proces de metamorfoza: si astfel, nu atit cunostintele erau modificate in continutul lor, cit cadrul lor de intelegere. Iar Fiziologul latin chiar asta face: foloseste cunostinte ale biologiei antice si medievale pentru a da valabilitate unor precepte biblice. Numai ca aceasta forma spontana de punere a stiintei in slujba teologiei este un procedeu cu neputinta de gasit in bestiarele ce au descins din Fiziolog. Pe scurt, iata exemplul unei filiatii literare in care punctul de plecare, un text teologic, s-a transformat cu timpul intr-o carte in care dragostea de Dumnezeu, murind, a fost inlocuita cu o alta dragoste: forma profana a erosului dintre sexe. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|