 |
| Gabriela MIHALACHE, septembrie 2006, aLtitudini |
 Primul roman al Antoanetei Zaharia, Garsoniera in centru, este scris in tonul dulcilor si credibilelor confesiuni despre ce a fost odata. Venind din lumea teatrului, dupa ce isi incercase condeiul si in textul dramatic, autoarea pare a flirta cu literatura epica, pe care o curteaza cind de la o galanta distanta, cind indraznet si incomod de intimist. Romanul propune o analiza la microscop a vulnerabilitatii feminine fata de intimplari de tot felul, cautari, iubiri si prietenii, sex si crispari ale trupului. Firul narativ este abandonat in favoarea emotiilor, culpabile pentru avalansa punctelor de suspensie si a expresivitatii starilor. Astfel, aventurile protagonistei, care includ de multe ori retrairi, se desfasoara intr-un prezent alert, ce imbraca teatral vesmintele implacabilului. Biografismul este punctul de pornire al scrierii, conceputa sub forma unui pseudo-jurnal dezordonat, care cuprinde relatari din culisele vietii de actor, dar mai ales decupaje stranii din intimitatea unei femei lansate intr-o cursa pe viata si pe moarte in mij locul unui desert presarat cu neasteptate capcane. Antoaneta Zaharia scrie despre sine fara pudoare si fara falsa pudoare, acest «ego» fiind, de fapt, singurul personaj al romanului sau. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 3 octombrie 2006, Bucurestiul cultural |
| Actrita Antoaneta Zaharia debuteaza in proza cu un microroman sentimental si psihologizant despre framintarile unui suflet feminin in deriva. Garsoniera in centru, spovedania unei tinere actrite, are toate datele autofictiunii, specie in voga in literatura actuala… Finalul «romanului», de un comic involuntar, se dovedeste, in acest sens, la inaltime, rezumind perfect atitudinea jemanfisista a eroinei fata de lume si a autoarei fata de literatura. Orice alte comentarii vizind stilul, conceptia, structura, problematica, personajele, viziunea cartii ar fi de prisos. |
|
| Antoaneta ZAHARIA in interviu cu Oana STOICA, 29 iulie 2006, Suplimentul de cultura |
| Intimplarile pe care le-am povestit nu sint puse de dragul de a insirui niste evenimente intime, sint puse in cautarea unui sens al celor traite. La un moment dat viata te poarta, cum m-a purtat pe mine, din rau in mai rau si incerci sa vezi unde gresesti. La Radio Guerrilla, cind am dat un interviu, cineva a caracterizat cartea ca fiind despre esec. Eu nu consider ca e vorba despre esec. Daca vrei, se leaga si cu un fel de criza a femeii de 30 de ani si cu un fel de retraire a adolescentei pe care nu am trait-o asa cum as fi dorit la vremea respectiva. Poate cam tirziu sa faci lucrul asta la 30 de ani, dar niciodata nu e prea tirziu sa-ti recuperezi timpul pierdut, cu suferintele de rigoare, pentru ca trebuie sa inveti ceva pina la urma despre tine. In capul fiecaruia, gindurile sint amalgamate, atunci cind le scrii ele se limpezesc. Asta a fost nevoia mea, de a le pune in pagina ca sa gasesc o solutie, sa traiesc mai departe. A fost o terapie, dar si o cautare a ceea ce consider eu ca este dragostea. Acum pot sa zic ca am aflat citeva lucruri, prin epuizare. |
|
| Cristina MODREANU, 15 iulie 2006, Gandul |
| Garsoniera in centru, romanul de debut al autoarei, anunta o voce auctoriala originala, care povesteste intr-un inedit flux al constiintei, viata unei tinere din zilele noastre, cu micile ei bucurii si marile dezamagiri, marcind subtil despartirea de o virsta, precum si trecerea intr-o alta, aceea a maturitatii depline. |
|
| Lucia VERONA, 11 septembrie 2006, Saptamina financiara |
| Actrita si autoare dramatica, Antoaneta Zaharia debuteaza in proza cu romanul Garsoniera in centru. Scris la persoana intii, este un roman al despartirii de adolescenta si al primelor contacte – uneori neplacute, neconfortabile, dureroase – cu realitatea vietii de adult. Ca om de teatru, Antoaneta Zaharia are simtul dramaticului, iar personajul ei oscileaza intre verbozitate nevrotica si furie protestatara, lansindu-se din cind in cind in imprecatii ca o actrita intr-un monolog. O anume lipsa de consistenta a personajelor, care s-a reprosat acestui roman, ar putea fi, de fapt, o rima perfecta la lipsa de repere a unei generatii de tineri «furiosi» fara a sti prea bine impotriva cui. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
