 |
| Dana PIRVAN-JENARU, 3 noiembrie 2006, Romania literara |
Gabriela Melinescu pune in fata cititorilor, fara emfaza induiosatoare, niste fiinte insingurate, fragile, si prin urmare vulnerabile, niste constiinte problematice ce stau sub semnul fiorului existential si al jocurilor transcendentale, dar pentru care iubirea, perceputa deseori ca razboi, reprezinta vectorul existentei, atita timp cit aceasta trezeste mereu sentimente bune. |
|
| Gabriela MELINESCU in interviu cu Anca DOBRESCU, 3 martie 2006, Ziarul de duminica |
Povestile mele sint intr-o limba suedeza foarte simpla, dar sint explozive si foarte interesante si folosesc expresii ideomatice din limba romana, din limba franceza, din italiana, din latina... Si asta a placut. M-am pus insa, tot timpul, sub semnul intrebarii pentru ca mi-am tradus propriile carti in limba romana. Am scris practic alte carti, am picat intr-un fel de capcana. Dar, in acelasi timp, nu pot sa ma las, pentru ca traiesc acolo si nu vreau sa ma exilez din nou. |
|
| Simona SORA, 28 aprilie 2006, Dilema Veche |
Ca in basmele crude ale lui Andersen, in povestirile Gabrielei Melinescu se moare inainte de orice. Doar ca, pentru cel atent, moartea nu e decit continuarea tuturor intimplarilor care dau sens vietii. Raiul din prozele Gabrielei Melinescu este unul intelectual, swedenborgian: cel care si-a saracit voluntar propria viata trebuie sa suporte consecintele acestei saraciri chiar si in paradis. E felul, mereu surprinzator, al scriitoarei de a spune – in literatura, ca si in desene – ca lucrurile cu adevarat importante se obtin doar traindu-ti viata pina la ultima posibilitate. |
|
| Gabriela MELINESCU in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 26 ianuarie 2006, Observator cultural |
Cei tineri stiu ce vor face peste citiva ani, stiu ce-si doresc, stiu ce vor sa publice, stiu ca se vor casatori, stiu ca vor face un copil. Eu, la virsta mea, nu stiu ce voi face mai departe. Sint foarte bucuroasa ca in martie imi va aparea inca un volum de povestiri, Ghetele fericirii, la Polirom, sint foarte bucuroasa ca vin mereu in Romania, ca pot sa vin cu drag si sa ma intilnesc cu oameni minunati. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 19 mai 2006, Romania literara |
O carte cu care se empatizeaza dupa toate codurile elegantei, Ghetele fericirii nu evita tragismul, nici sordidul, nici deziluzia. Sint pagini zguduitoare aici, lasate intr-un fundal care le mentine vii, sint imagini superbe si luminoase pe care nu le putem palpa – angajindu-ne intr-un joc al lecturii confiente, feminine. Din care, ca in toate povestile cu rabini, avem numai de cistigat… |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|