
|
|
 |
| Otniel VERES, ianuarie 2011, in Contemporanul |
Cele noua studii, insotite la sfirsit de doua interviuri ale autorului, sint asezate sub termenul generic de glafire, lucrari artistice modelate in metal sau piatra, transmitind astfel ideea variatiei, frumusetii creativitatii, originalitatii.
Ceea ce transpare la tot pasul este o profunda pasiune pentru textul Scripturii si pentru traditia interpretativa patristica: autorul „respira”, „traieste” patristica si isi invita cititorul la o intoarcere in trecut, la o ancorare in el, intr-un act transformator de umilinta care ne aminteste ca nu ne aflam intr-un vid de interpretare, ca este nevoie sa ne amintim si sa apreciem la justa valoare travaliul imens al celor de dinaintea noastra, evitind recurgerea la un gen hermeneutic atemporal, ce pare conectat, dupa cuvintele autorului, „direct la bateria Sfintului Duh”. |
|
| Bogdan PAPACOSTEA, august 2008, in Revista Tomis |
Comparat de multe ori cu Mircea Eliade, Badilita isi reconfirma cu acest nou volum tiparit la Editura Polirom, Glafire – Noua studii biblice si patristice, seriozitatea si maturitatea intelectuala. Subiectele alese traverseaza teologia prin punctele ei de actualitate fierbinte, oferindu-i cititorului perspective erudite asupra unor polemici recente… |
|
| Otniel VERES, 12 septembrie 2010, in oglindanet.ro |
Ceea ce transpare la tot pasul este o profunda pasiune pentru textul Scripturii si pentru traditia interpretativa patristica: autorul „respira”, „traieste” patristica si isi invita cititorul la o intoarcere in trecut, la o ancorare in el, intr-un act transformator de umilinta care ne aminteste ca nu ne aflam intr-un vid de interpretare, ca este nevoie sa ne amintim si sa apreciem la justa valoare travaliul imens al celor de dinaintea noastra, evitind recurgerea la un gen hermeneutic atemporal, ce pare conectat, dupa cuvintele autorului, „direct la ‘bateria’ Sfintului Duh” (p. 5). Din acest punct de vedere, prin urmare, studiile reprezinta si un act de recuperare a unei traditii interpretative nu pierdute, cit uitate si ingropate sub ignoranta, nestiinta sau pur si simplu inconstienta.
In acelasi timp, sub multe aspecte textele lui Cristian Badilita pun la incercare cititorul, deoarece ele nu sint doar o prezentare descriptiva si rezumativa a bogatiilor trecutului patristic, ci si rodul unui efort personal de interpretare care poate ridica semne legitime de intrebare. In acest sens poate cele mai graitoare sint studiile consacrate Mariei Magdalena si lui Iuda Iscariotul. Dar observatiile personale ale autorului, dincolo de faptul ca sint solid argumentate, nu sint facute de dragul originalitatii cu orice pret, ci sint consecinta luarii in serios a muncii exegetului, care nu poate sa treaca, nici macar in numele unei traditii inradacinate poate milenar, peste ceea ce textul pune la dispozitie, iar onestitatea intelectuala reclama. De aceea, recomandam cititorului ca, inainte de a incepe lectura, sa-si indeparteze „lentilele” confesionale sau intelectuale, bineinteles fara a-si trada propriile optiuni. Cu conditia ca aceste optiuni sa fie cel putin la fel de bine argumentate ca si ipotezele autorului. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cristian Badilita (coordonator), Francisca Baltaceanu (coordonator), Monica Brosteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator)
SEPTUAGINTA 1. Geneza • Exodul • Leviticul • Numerii • Deuteronomul
|
|
|
|