
|
|
 |
| Gabriela GLAVAN, noiembrie 2009, in Dilemateca |
Reeditat recent la Polirom, romanul lui Giovanni Papini – Gog – asemeni tuturor textelor importante, reperul unei reveniri necesare. Ca intr-un joc periculos, scriitorul pare a-si structura cartea ca pe un raspuns subtil si savant la intrebarea „Ce-ai face daca ai fi bogat, extrem de bogat?” Intilnit intr-un spital de boli nervoase, Goggins, om de afaceri prosper retras intr-o neverosimila plictiseala, atrage prin prezenta sa stranie interesul naratorului, care ii ofera o intreaga lumea fictionala pentru a-si spune povestea. Notele din jurnalul sau vor constitui materia prima a unei istorii perfect compatibile cu rezonanta apocaliptica a numelui – „Satana va iesi din temnita lui, ca sa insele neamurile, pe Gog si pe Magog”. Autorul isi asuma, dupa un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului in relatia cu textele ce alcatuiesc romanul. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 26 septembrie-2 octo, in Suplimentul de cultura |
Gog cultiva umorul negru, mai ales atunci cind vorbim despre extravagantele sale colectii: colectia sosiilor marilor personalitati ale lumii, cea a scheletelor, colectiile gigantilor si magicienilor si, nu in ultimul rind, colectia sa de inimi de porc. Gog ironizeaza toate formele de guvernamint: incepind cu monarhia si terminind cu democratia americana. Spectacolul aproape grotesc regizat de Papini prezinta o viziune cinica, agresiva si adesea paranoica asupra realitatii sociale si culturale. Acest roman vizionar si provocator ramine una dintre cartile importante ale secolului XX. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Giovanni Papini
Un om sfirsit
|
|
|
|