|
|
 |
| Marius CHIVU, nr. 272, 30 aprilie-, in Dilema veche |
 Compozitional, Hai sa furam pepeni este cea mai capricioasa formula de proza abordata pina acum de Nora Iuga. Eclectica pina la haos, cartea mixeaza aproape orice tipar, conventie si discurs narativ: fictiune, biografism romantat, memorialistica, jurnal, epistola, eseu, citat, monolog, discurs indirect liber, metadiscurs, fluxul constiintei... |
|
| Nora IUGA in interviu cu Elena STANCU, iunie 2009, in Marie Claire |
| Cazul a fost doar un pretext. El mi-a dat prilejul sa scot la iveala revolta mea impotriva societatii care este atit de incuiata, de pudibonda si de incapatinata sa nu cumva sa isi arate partile ascunse ale trupului. |
|
| Alexandru MATEI, iunie 2009, in Dilemateca |
| Facut din fragmente, -fie confesive, fie marcat fictionale, fie enuntiative-, acest roman eclectic este, in primul rind, obiectul literar al unei traditii poetice europene. Parte experimental, parte «comercial», Hai sa furam pepeni e o carte foarte provocatoare nu numai pentru avizati, ci si pentru cititorii care se vor membri ai «societatii civile». |
|
| Nora IUGA in interviu cu Catalina IOANCEA, iunie 2009, in Avantaje |
| Am inceput sa scriu (zilnic, avind constiinta unui scriitor profesionist) foarte tirziu. Aveam 36 de ani si eram constienta ca nu poti da lovitura cu literatura decit socind, provocind, iritind. Cind ma asezam la masa de scris, spuneam cu glas tare: «acum trebuie sa fii rea!» si urmaream acest lucru. Eu nu am avut niciodata in vedere o tema sau un motiv anume inainte de a incepe sa scriu, insa mi-a ramas in minte chestia asta, ca trebuie sa fiu rea si necrutatoare. |
|
| Nora IUGA in interviu cu Elena VLADAREANU, 9-15 mai 2009, in Suplimentul de cultura |
| Toata cartea mea recenta, Hai sa furam pepeni!, se axeaza pe ideea exprimata de aceasta fraza (n.r. „Vreau sa inteleg de ce violul este pus la zid de zelul nostru umanitar.“). Cred ca violul este o pornire absolut naturala, dictata de instinct; actul in sine are o foarte larga gama de manifestare, fiindca exista si viol cerebral, evident neagresiv, dar umilitor. Chestia cu lipsa nuantelor nu o inteleg, probabil ca te referi la afirmatia mea legata la unii intelectuali nemti care nu vad lucrurile decit in alb-negru. Dar eu, oare sint chiar atit de transanta? Atunci de ce am inventat-o pe Nora B., dublul meu rational, numai asa, de ochii lumii? Poate... |
|
| Nora IUGA in interviu cu Adela GRECEANU, 6 martie 2009, la Radio Romania Cultural |
| E o carte care are personaje reale si care nu sint eu, adica eu m-am recompus din personaje straine de mine. Am parcurs un drum invers, pornind de la personaje am ajuns la mine. Este un lucru care mie mi se intimpla prima data si am fost extraordinar de inspirata, am pornit de la un fapt real foarte mediatizat. |
|
| Nora IUGA in interviu cu Simona CHITAN, 27 martie 2009, in Evenimentul zilei |
Totul porneste de la un caz real. Povestea propriu zisa este un soi de telenovela, dar depaseste cu mult nivelul unei telenovele. E reala, dar exista o mare parte de imaginar in ea. Personajele le-am aflat din mass media, insa mecanismele care au dus la acele intimplari nu le cunosc. Am brodat si cu imaginarul. Imi asum raspunderea asta.
Cartea este foarte mult autobiografica. Ma identific insa foarte mult cu eroina acestui roman care este o fetita de zece ani. Pentru ca mie imi place cel mai mult. Imi plac si barbatii care apar in viata fetitei. |
|
| Cezar GHEORGHE, 16-22 iulie 2009, in Observator cultural |
| Ultima carte a Norei Iuga pastreaza tot timpul in subtext aceasta motivatie ce presupune scrisul ca punere in scena, ca spectacol, ca act provocator in care autorul se intilneste cu sine si in care dispare orice certitudine. Totodata, provocarea literara presupune seductia cititorului printr-o cruzime analitica asumata la nivelul explorarii faptelor cotidiene. |
|
| Alina PURCARU, 15 aprilie 2009, in Cotidianul |
| Experimental, haotic, poetic, subiectiv, dezlinat poate si fara indoiala brutal in mesajul pe care il sustin prin toti porii vocile personajelor, ramine o metafora indrazneata despre identitate, despre limitele corpului si ale mintii, despre indrazneala de a avea fantezii si, pina la urma, despre fantasmele care sint combustibilul literaturii. |
|
| Tudorel URIAN, 1 mai 2009, in Romania literara |
| Viata apare in cartile Norei Iuga asa cum este, cu toate fetele ei: frumoasa si abjecta, inocenta si perversa, seducatoare si repugnabila. Un drum cu multe meandre, pe parcursul caruia intilnesti oameni de tot felul, traiesti clipe sublime sau terifiante. Toti si toate ramin intr-un fel in tine, iti marcheaza propria personalitate si modul in care privesti lumea. Dincolo de ceea ce se crede indeobste, in spatele ridurilor unui om ajuns la virsta senectutii se ascund sufletul unui copil si inima unui adolescent mereu gata sa se imbete de o noua iubire. Banal spus, drama umana sta in faptul ca in vreme ce trupul imbatrineste, sufletul isi pastreaza intacta tineretea si pofta de viata. Nimeni in literatura romana nu a facut dovada acestui truism mai bine decit Nora Iuga. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nora Iuga
Berlinul meu e un monolog
|
|
|
|
Ultimele aparitii
