 |
| Maria MANOLESCU, in interviu cu Ana CHIRITOIU si Gruia DRAGOMIR, octombrie 2007, in Noua literatura |
 Pe de o parte, cred ca in romanul asta a fost foarte mult umor de defulare. Pe de alta parte, incercam, fiind prima mea scriitura, sa-mi gasesc vocea, lucru pe care il incerc in continuare. |
|
| Marius MIHET, nr. 4, aprilie 2007, Familia |
| In Halterofilul din Vitan, Maria Manolescu surprinde o lume mica, disecata cu un bisturiu comic, o sera sociala care conserva o anumita mentalitate paguboasa, o lume experimentala in care indivizii contamineaza, prin schimbari bruste de destin, nu doar un nivel al societatii, ci si o umanitate care invata sa decada accelerat. Fidela in permanenta instrumentelor teatralitatii, Maria Manolescu scrie o carte despre usuratatea caderii in deriziune, despre cum miraculosul poate fi anulat, cind nici nu te astepti, de mascaradele banalitatii. |
|
| Alex GOLDIS, noiembrie 2006, Cuvantul |
| O spun cu toata convingerea, Maria Manolescu este, la prima ei carte, o prozatoare adevarata, despre care vom mai auzi cu siguranta. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 27 octombrie 2006, la PRO TV |
| Aceasta este lumea mimetica, joasa, dar caricaturizata nu cu ochiul lui Lucian Pintilie, rau si fara sansa, ci cu ochiul lui Nae Caranfil si cu ochiul lui Daneliuc, din timp in timp. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 25 septembrie 2007, in Bucurestiul Cultural |
| Atuul principal al Mariei Manolescu este abilitatea de a construi o actiune si de a o dramatiza. Autoarea se pricepe sa scoata aproape din nimic o poveste. In loc sa se risipeasca, asemenea unor congeneri, in descriptii subiective, in confesiuni si reflectii despre lume si viata, ea imagineaza un conflict, aduna laolalta niste personaje verosimile si cu statut autonom in raport cu eul auctorial, lasindu-le pur si simplu sa se desfasoare, fara a recurge la comentarii redundante. Maria Manolescu exerseaza cu succes tehnica prozei obiective. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
