|
|
 |
| Petronia PETRAR, nr. 179, in Tribuna |
 Deghizat sub forma unui basm pentru copii, Harun… demonteaza, analizeaza si sarbatoreste povestea, ii expune mecanismele, studiaza multiplicitatea acestora si avertizeaza asupra pericolelor care o pindesc, prin intermediul unei istorii initiatice menite in primul rind sa celebreze libertatea absoluta a cuvintului, in special a «cuvintului» narativ. |
|
| Irina FILIPACHE, 5 martie 2008, in TimeOut |
| Harun si Marea de Povesti nu este dintre acele ample dezvoltari epice multistratificate cu care ne-a obisnuit, ci este, dupa aprecierea autorului, un «concert de camera». Da seama insa de viziunea artistica, cit si de masura unui incontestabil talent literar. |
|
| Salman RUSHDIE in interviu cu Silvia DUMITRACHE, 3-9 decembrie 2009, in Observator cultural |
| Cred ca Rasid este un fel de versiune comica, satirica a mea. Am scris acea carte pentru fiul meu, relatia dintre povestitor si fiul sau face o trimitere evidenta la relatia mea cu fiul meu. Si da, intr-adevar, cind scriam Harun... m-am aflat cel mai aproape de acest tip de criza – dupa atacurile impotriva Versetelor satanice, a fost un moment in care mi-am spus: daca asta e ceea ce obtii atunci cind vrei sa fii scriitor, cine mai vrea sa fie scriitor, ce sens mai au povestile, care nici macar nu sint adevarate? Si totul a fost legat nu de ideea ca sint in pericol, ci de disperarea, de dezamagirea ca iti petreci cinci ani din viata incercind sa realizezi cea mai buna scriere a ta, o oferi oamenilor, iar asta e reactia lor? Astfel ca am ajuns sa ma intreb: cine vrea sa faca asa ceva? Ar trebui sa fiu sofer de autobuz, ar fi o munca mai satisfacatoare. Am avut deci un moment de pierdere a increderii, nu atit in abilitatea mea de a spune povesti, ci in valoarea lor. Si e adevarat ca a scrie acea carte m-a facut sa imi recapat increderea. |
|
| Salman RUSHDIE in interviu cu Marius CONSTANTINESCU, 22 ianuarie 2010, in Suplimentul de cultura |
| Clar! Parintii mei au fost, fiecare in felul lui, povestitori pentru copii destul de daruiti. Tata ne oferea interpretarile proprii ale marilor fabule ale Estului, povestile cu animale din Panchatantra, istoriile din Mahabharata sau Ramayana, 1001 de nopti... Acestea erau povestile noastre de culcare. Mama era altfel. Nu avea deloc asemenea interese, dar era o birfitoare fantastica! Stia toate dedesubturile si toate mizeriile despre toata lumea! Ca o adevarata birfitoare, ii era imposibil sa pastreze lucrurile doar pentru ea. Nu trebuia decit sa ii spui un nume si aveai instantaneu toate povestile despre el, despre familia lui, despre legaturi, despre aspect bizare din trecut... Era extrem de distractiva! Mi-amintesc ca mi-a spus cindva, dupa ce devenisem scriitor: «N-o sa-ti mai spun nimic, pentru ca tu le scrii, iar eu dau de bucluc!». Dar, evident, nu s-a putut abtine si a continuat la fel. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 2-8 februarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Harun si Marea de Povesti este o carte bine scrisa, care imbina fantasticul european cu cel oriental. Locul actiunii este un oras din tara Alifbay, un oras trist, «cel mai trist oras dintre toate, asa de devastator de trist ca isi uitase propriul nume». Pentru Rasid, lumea reala este plina de magie, la fel cum lumile magice pot fi reale, iar «robinetul de povesti» se afla intre robinetul cu apa calda si cel cu apa rece. Cititorul plonjeaza in lumea povestitorului de profesie Rasid Khalifa si a fiului acestuia Harun. Harun doreste sa-si ajute tatal sa-si redobindeasca «pierdutul dar al povestirii». Numele celor doua personaje vine de la legendarul Calif al Bagdadului, Harun al Rasid, care apare si in O mie si una de nopti, dar, asa cum spune si Infumuratul Durru, «nici una din cele o mie si una de nopti nu se poate asemana cu o noapte petrecuta aici», in «oceanul cu Suvoaie de Povesti» al lui Salman Rushdie. Ambarcatiunea-resedinta a lui Durru se numeste sugestiv O mie si una de nopti plus una. |
|
| ionuca, 2 februarie 2010, books.rainbowchild.ro |
Iar acum l-am lasat pe Harun sa ma poarte intr-o calatorie minunata. Tatal sau, Rasid, spune cele mai frumoase si neobisnuite povesti, iar de fiecare data cind este intrebat de unde provine harul sau, acesta raspundea ca din Marea de Povesti. Normal ca nimeni nu credea un asa raspuns.
Doar ca niciodata nu poti să stii ce urmeaza sa se intimple, asa ca atunci cind Rasid isi pierde talentul de a spune povesti, Harun il surprinde Dakka, un Duh al Apei, tocmai cind acesta incerca sa deconecteze Robinetul cu Povesti al lui Rasid. Si pentru ca Harun este un baietel curajos, ii cere Duhului sa-l duca in lumea lui, ca sa poata vorbi cu autoritatile de acolo si sa le convinga sa ii lase tatalui sau harul acesta deosebit. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Salman Rushdie
Seducatoarea din Florenta
|
|
|
|
Ultimele aparitii
