|
|
 |
| Alexandru BUDAC, noiembrie 2007, in Orizont |
 Stefan Bastovoi n-a vrut sa scrie un roman despre un baietel care-si petrece cei mai sprintari ani intr-un mediu si intr-o perioada intoxicate de ideologia marxist-leninista, ci a preferat sa scrie romanul copilariei in URSS, inscriindu-se astfel, voluntar sau nu, intr-o moda culturala care acorda mai multa importanta detaliului de climat ideologic decit vietii ca atare. |
|
| Andreea GRINEA, noiembrie 2007, in Timpul |
| Iepurii nu mor este o poveste simbolica despre naivitate, puritate si credinta in era comunismului, despletita in mai multe naratiuni autonome care nu se impletesc perfect unele cu altele. Alexandr (Sasa) Vaculovski, figura centrala a romanului si totodata personajul reflector al lumii sovietizate cuprinse in carte, este un elev interiorizat si mediocru, «persecutat» de o invatatoare barbatoasa. Modelele lui sint pionierii martiri si scolarul Lenin, de o conduita morala ireprosabila. Viata de «octombrel» sovietic a lui Sasa presupune interminabile si plictisitoare festivitati cam anost prezentate, colectarea de maculatura si fier vechi, din care pionierii fura noaptea pentru a depasi norma si in ziua urmatoare, dar si episoade grotesti precum colectarea, tot organizata, de materii fecale (in vederea analizelor obligatorii), care salveaza istorisirea de usuratatea ce i-ar fi fost, altfel, intrinseca. |
|
| Andrei SIMUT, martie 2008, in Cuvantul |
| Scriitura lui Bastovoi se coaguleaza in jurul premisei fracturiste a desfiintarii intrigii, a diseminarii naratiunii tutelare, in directia simultaneizarii fragmentelor pe firul timpului narat si astfel a ilustrarii autenticiste a perceptiei nude a copilului Sasa. De aici si o anumita frustrare a cititorului care asteapta alaturi de personajul principal evenimentul-cheie care sa intrerupa miscarea circulara si alienanta a imaginilor realitatii, mereu aceleasi, prinse intr-un ritm mecanic, repetitive pina la exasperare, reluind aceleasi ritualuri stiute pe dinafara de participanti. |
|
| Luminita CORNEANU, aprilie 2008, in Dilematica |
| Un roman remarcabil despre copilul sovietic, o poveste cu atit mai valoroasa cu cit nu face decit sa spuna, fara a incerca sa cosmetizeze un trecut dureros. |
|
| Andrei SIMUT , 30 aprilie 2011 , pe Cercul Metacritic |
Romanul se constituie de la un cap la altul din suma perceptiilor infantile, neproblematizante ale unui elev (Sasa), surprins in asteptarea tensionata a zilei festive cind va fi facut pionier (zi care pare sa nu mai soseasca). Eterna repetitie a acelorasi imagini reda un efect pervers cunoscut al vietii cotidiene in comunism, dificil de ipostaziat in fictiune, dar care lui Stefan Bastovoi ii reuseste pina la capat cu o naturalete rara, datorata abilitatilor discursive capabile sa comute registrul de la replicile absurde in stil Daniil Harms, la ritmul sacadat al lozincilor, apoi la cliseele compunerilor scolare, trecind prin frustrarile unui scolar marginalizat si pierzindu-se in reveriile unui Sasa departe de lumea dezlantuita a paradelor.
Fiecare nota a acestui angrenaj aproape muzical nu ramine prada vreunui exces sau derapaj stilistic, aproape inevitabile in cazul unei astfel de teme problematice. Stefan Bastovoi este un prozator de cursa lunga, cu suficiente resurse pentru a dinamiza in profunzime peisajul prozastic actual. |
|
| Mihail VAKULOVSKI, 28 septembrie-11 oct, in Zile si nopti |
| Cu acest roman extraordinar Bastovoi nu doar acopera un gol, intr-adevar, istoric. Dupa lectura veti vedea ca romanul cuprinde totul. Daca pina acum aceasta tema nu fusese deloc exploatata, odata cu publicarea romanului Iepurii nu mor tema cartii este o tema epuizata, caci pur si simplu n-ai cum sa scrii mai bine despre asta. Sint sigur ca avem norocul unei carti cu adevarat mari, o carte exceptionala, din toate punctele de vedere. Ma aflu in situatia rarisima cind, cititorule, te invidiez ca ai de citit o asa carte! |
|
| Adriana STAN, 16-31 martie 2008, in Tribuna |
| Toata drama romanului sta intr-un spatiu cumva exterior story-ului si intrigii, anume in oscilatia fin articulata dintre codul de comportament care produce purtatori robotizati de mesaje, si functia poetica a copilariei de a recepta si emite spontan impresii – tara lui Sasa ramine «frumoasa» pentru ca are «copaci infloriti si o scara a lui Dumnezeu», dar deopotriva «trista», pentru ca el «simtea ca crescuse mare si invatase deja tot». Un roman tulburator, in care ideile primite de-a gata se amesteca laolalta cu imaginile in acuarela, inainte ca vreun simt critic constient sa poata face vreo decantare etica. |
|
| Paul Cernat, 16 octombrie 2007, in Bucurestiul cultural |
| Iepurii nu mor este un roman de exceptie al «noului val» de prozatori basarabeni. El aduce, fara ostentatie, un ingredient rarisim in proza noastra postcomunista, posttraumatica: a patra dimensiune. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 11 octombrie 2007, la PRO TV |
| Va recomand aceasta carte, care este o placere pina la un punct. Cind iti dai seama ce s-a facut cu copiii acestia basarabeni, pur si simplu ingheti. |
|
| Stefan BASTOVOI in interviu cu Serban AXINTE, 1-7 septembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Romanul incearca sa fie cit mai obiectiv in ceea ce-si propune. Eu nu am scris o carte istorica despre Uniunea Sovietica, ci am vrut sa surprind cit mai viu sentimentul sovietic. Adica la mine nu gasesti personaje reale, presedinti, tirani, ci prototipuri. Insa atmosfera este reala. Am fost corect, mai intii fata de mine insumi, atunci cind am scris. Desi este un roman modern, cu mai multe planuri narative, cu pasaje care te pot duce cu gindul la Eugen Ionescu uneori, in care Vladimir Ilici discuta cu Felix Edmundovici sau cu padurarul, in intregime, cartea pune la dispozitie o realitate. Toate lozincile sint reale. La un moment dat, directorul scolii scoate din buzunar o foaie impaturita si le citeste copiilor un discurs despre folosul plantarii copacilor. Am tradus acest pasaj din revista Tinarul naturalist. Vreme de un an am discutat despre Uniunea Sovietica cu tineri basarabeni de virsta mea care mi-au impartasit obsesiile lor. S-a dovedit ca pina si fantasmele noastre erau identice. Asa ca cititorul are un mozaic de ginduri, obsesii si indeletniciri ale omului sovietic. Farmecul acestei carti, din punctul meu de vedere, este ca personajul meu nu creste mare, el nu devine «destept». Cartea se termina inainte ca Sasa, personajul principal, sa descopere ca traieste intr-o mare minciuna. Lumea din roman este lumea lui Sasa, un copil fara prieteni, care, din cauza timiditatii, isi explica singur tot ce auzea, citea pe garduri sau invata la scoala. Concluziile si meditatiile lui sint infantile, dar foarte profunde, spre deosebire de discursurile si preocuparile oamenilor mari. In roman exista putini maturi si sint situati pe un alt plan narativ, asa incit Sasa nu se intilneste cu ei, insa toti maturii sint infantili. Singurul personaj lucid este acest copil care nu vorbeste cu nimeni. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
