
|
|
 |
| Claudiu CONSTANTINESCU, 16 decembrie 2005, Dilema Veche |
Povestea este foarte simpla: patru personaje ajung sa locuiasca sub acelasi acoperis parizian si descopera ca handicapurile lor, puse laolalta, pot rezolva problemele fiecaruia in parte – ale pictoritei Camille care ajunsese femeie de serviciu, ale bucatarului Franck care se abrutizase printre atitea cratite, ale bilbiitului si timidului aristocrat Philibert care vindea carti postale, ca si ale batrinei Paulette care tocmai se hotarise sa moara. Zgomotosi, smuciti si imprevizibili in discurs, ei aduc in scena toata gama gesturilor de iubire, de la amor pina la prietenie neconditionata sau caritate. Un fel de iubire planctonica: marunta in aparenta, dar densa si intrematoare. Pina la urma, din sporovaielile lor, intesate de gilcevi si de mici urzicaturi, Anna Gavalda a reusit sa teasa o istorioara frumoasa ca un colind. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 10 decembrie 2005, Suplimentul de cultura |
Dialogurile alerte, colorate, expresive, relevante pentru conturarea fiecarui portret, «monteaza», de-a lungul celor 600 de pagini, nu doar biografii personale, ci si o adevarata radiografie a Parisului contemporan. Latura sentimentala nu e deloc neglijata, caci Anna Gavalda strecoara si in acest roman scene pline de tandrete, insinuata in capacitatea (ulterior descoperita) a personajelor de a-i accepta pe ceilalti, de a-si darui iubirea si de a urma, neaparat impreuna, un traseu al cunoasterii.Umorul e combinat cu duiosia, ironicul cu tandretea, tristetea cu franchetea, iar rezultatul este un nou roman Anna Gavalda in topul celor mai cautate carti ale momentului in Franta, pe lista bestsellerurilor din Europa. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anna Gavalda
Cea care alina
|
|
|
|